duminică, 10 decembrie 2017

Pentru ritualiştii de duminică




Noi ne rugăm la Dumnezeu şi zicem: dar nu s-a schimbat nimic. „M-am dus la biserică şi nu s-a schimbat nimic.” „Ce ai vrut să se schimbe?” „Păi, să intru şi eu la facultate.” „Şi n-ai intrat?” „N-am intrat.” „Am fost la bise­rică şi nu s-a schimbat nimic.” „Dar ce ai vrut?” „Să mă mărit cu Ionel.” „Şi, nu?” „Nu m-a luat. N-a vrut.” Ei, poate aşa aflăm şi noi că la biserică nu se dă nici admiterea, nu se iau nici examenele, nu se dau nici locuri de muncă, nu se dau nici băieţi şi fete, nu se împlinesc dorinţe. La Bi­serică se dă Dumnezeu. Gratis! întreg! Orice bucăţică din Sfânta Euharistie este Dumnezeu întreg, pe care îl primeşti în tine şi pleci cu El acasă. Din Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, volumul II, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 265-266

duminică, 12 februarie 2017

O pildă atât de modernă...





Pescarul și omul de afaceri

Un om de afaceri se plimba pe plajă, într-un mic sat de pescari. O barcă intră în port, iar din ea coborî un pescar cu un coș plin de pești. Afaceristul îl felicită pe pescar pentru peștii săi frumoși, întrebându-l:
- Cât timp ți-a luat să pescuiești acești pești?
- Destul de puțin, domnule, răspunse pescarul.
- Dar de ce nu ai rămas mai mult? Ca să prinzi mai mulți pești? întrebă afaceristul.
- Pentru că acești câțiva pești ne ajung mie și familiei mele.
- Și atunci ce faci în restul timpului?
- Păi mă scol când vreau și mă duc să pescuiesc un pic. Apoi mă joc cu copiii mei, îmi fac siesta împreună cu soția. Seara mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii. Bem un pahar de vin, cântăm la chitara și stăm la povești. O viață frumoasă, ce mai!
Omul de afaceri îl întrerupse:
- Ascultă! Am un M.B.A. de la Harvard și pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult, iar cu banii câștigați să-ți cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să îi faci acum, poți să cumperi un al doilea vas și tot așa până când vei avea o mica flotă. Apoi, în loc să vinzi peștele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ți deschizi propria fabrica de pește. Așa ai putea să renunți la sătucul ăsta și să te muți la New York, Los Angeles sau chiar Beverly Hills. De acolo îți vei putea dirija propriile afaceri.
Pescarul se gândi îndelung. Apoi întrebă temător:
- Cât timp ar lua toate astea?
- Între 15 și 20 de ani, răspunse omul de afaceri.
- Bine și după asta?
- Ei bine, acum devine interesant, continuă afaceristul zâmbind. La momentul oportun, poți să-ți listezi compania la bursă și să câștigi milioane!
- Milioane? se minună pescarul. Și apoi?
- Apoi poți să ieși liniștit la pensie. Să te scoli când ai chef, să pescuiești un pic, să te joci cu nepoții și să-ți faci siesta cât poftești cu soția. Iar serile ai putea să le petreci cu prietenii, bând un pahar de vin și cântând la chitara. Sau citind nepoților copiilor ori povești.
- Dar asta fac și acum, senor. De ce să aștept 20 de ani ?


miercuri, 16 martie 2016

Apa vie - made in ROMÂNIA


“Apa vie” – o minune 100% românească: salvează vieţi, întârzie îmbătrânirea.

Apa săracă în deuteriu este creaţia “gulerelor albe” de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice, din Râmnicu Vâlcea

Apa săracă în deuteriu a fost inventată de români şi premiată în străinătate. Un doctor din Timişoara o foloseşte pe bolnavii de cancer, pentru a le dubla durata de viaţă.

NASA a studiat-o ca să o ia pe Marte.

O jumătate de litru costă 15 lei şi nu e medicament.
Se cumpără mai mult online!!!

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot omul sănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi “apa vie”, produsă la Râmnicu – Vâlcea de gulerele albe ale Institutului Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice. Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct “apă miraculoasă”.

“De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate pe zi şi nu mai foloseşte deloc citostatice. Mama îi prepară şi supa cu apa respectivă. Nu a făcut metastază, deci practic e ca şi vindecată”, ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, şeful Clinicii de chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a prelungit vieţile a câteva zeci de canceroşi. “La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de viaţă. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii şi la tineri. Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai varsă şi e mai puternic. Atenţie, nu este un medicament, ci doar completează medicamentaţia”, ne-a mai explicat doctorul Trăilă. Şi el bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să bei fără pauze.
Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de tone
Există, însă, un japonez care se şi îmbăiază în “apă vie” cumpărată din România. Avea un cancer esofagian şi doctorii îi mai dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind, ştia de apă. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu – Vâlcea, s-a întors acasă cu promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca şi cum n-ar fi fost bolnav niciodată. “A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se îmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi face şi sake din ea”, râde profesorul Ioan Ştefănescu, directorul institutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea.
“Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte zglobii şi cu poftă de viaţă”, zice. S-au făcut cercetări pe şoareci şi pe găini; rezultatul a fost că cei adăpaţi cu apă vie au trăit mai mult şi au fost mai sănătoşi. Deuteriul este un izotop al hidrogenului considerat responsabil pentru îmbătrânire şi nu numai. Cu cât ai mai puţin deuteriu în sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.
Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi. A şi creat o gamă de creme pentru întreţinere pe bază de apă echilibrată în deuteriu. “Încetineşte îmbătrânirea cutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani să realizez această gamă, iar acum conţine 19 produse diferite pe bază de apă. Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am aceşti bani”, spune doctorul Nedelcu. Mai demult au ajuns la institut şi nişte cercetători de la NASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru “un transport de fiinţe vii”. Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Asta s-a întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.
Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii – 15%
Cum s-a “născut” apa? S-a întâmplat prin anii ’80 şi a avut doi “tătici”; unul este chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fără să vrea, că intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani au obţinut… un litru de apă săracă în deuteriu. “Primul nostru şoc: nu avea nici un element de toxicitate, nici o urmă de nenatural. Prin ’86 am obţinut şi brevetul, iar bolnavii au început să curgă la uşa institutului”, zice profesorul Ştefănescu.
Afacerea a început odată cu un anunţ – un ungur cumpăra sute de tone de apă. “Noi ne chinuiam cu un litru… ce să facă, ăla, domne, cu sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a doua şi am început să ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentru sănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri). El o cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales de el, şi o vindea bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică”. Pe sticlă nu scria unde e făcută. Când ungurul n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat să cumpere şi să plătească regulat. Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal, iar acum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde mai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei şi conţine de cinci ori mai puţin deuteriu decât apa obişnuită.
Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%). Restul se duce la românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA, Germania şi Turcia. Însă un american a cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru întreţinere. “Ne aflăm exact unde trebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru a testa piaţa. Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală mică”, zice inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puţină apă, iar 60% din preţul de cost e energie pură. “Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby, deocamdată trăiesc din alte afaceri”, zice stăpânul afacerii.
Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli opt ore
La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care “munceşte” 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi. E ca un imens cazan: se pompează apă normală de Bistriţa, urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi revine jos, în jet anemic, pe un furtunaş. Se pune în nişte containere din plastic alb, se ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia de îmbuteliere. Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro – e un soi de vitrină perfect curată, cu comandă computerizată şi plină de tot soiul de ţevi, furtune şi orificii.
Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pe lângă ea.
Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasă o amprentă pe anumite piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iar spălarea durează opt ore. În alt birou se face analiză izotopică a apei, cu nişte aparate de o “tehnologie incredibilă”; nişte fire ultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numai instalaţia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci “părinţii” apei vii sunt siguri că invenţia lor va salva multe vieţi, de aici încolo.
http://www.healthyhealingherbsmalta.com/qlarivia/

luni, 2 noiembrie 2015

Super camionul lui Ceauşescu





Super camioanele româneşti produse la sfârşitul anilor '80 aveau înglobata o tehnologie folosită acum de maşinile hibride Toyota
Ceauşescu a vrut ca inginerii români să-i facă un "camion-gigant" care să poată duce în bena o încărcătură de 120 tone la un singur transport. După zece ani de proiectare, în '88 era omologat monstrul "DAC 120 DE" cu diametrul roţilor de 3,2 metri, lat cât şoseaua, ce cântarea 90 tone cu bena goală şi a cărui înălţime de 5,4 metri ajungea până la demarcaţia dintre etajele unu şi doi ale unui bloc.
Propulsia electrică dezvoltată la Electro putere Craiova utiliză o tehnologie similară cu cea întâlnita azi la maşinile Toyota Prius, având amplasate în roţile de pe puntea spate două motoare electrice ce dezvoltau 520 de cai putere fiecare, care îi permiteau camionului "DAC 120 DE" să ruleze cu 70 km/oră gol şi cu 55 km/oră încărcat. Prin circuitele electrice ale super camionului curgeau curenţi de 1.200 volţi debitaţi de un generator diesel-electric alimentat de la două rezervoare de 1.600 litri fiecare. Cu tancurile de motorină pline, camionul putea rula 24 de ore din 24 timp de o săptămână. Servodirecţia, servofrâna hidraulică, aerul condiţionat şi scaunul cu amortizor care echipau super camionul erau importate din Occident.
Numai pneurile marca Michelin costau 10.000 dolari bucată, îşi aminteşte inginerul Adrian Novac, unul din proiectanţii "monstrului". "Erau pneuri speciale, fără camera, care trebuiau să ţină cel puţin unul-doi ani de rulaj pe drumuri de carieră. Un astfel de cauciuc n-avea voie să se spargă decât dacă vreun buldo excavator intra accidental cu cupa în el". Umflatul unei singure roţi de 3,2 metri în diametru dura o jumătate de oră cu o instalaţie de debit mare, presiunea aerului din interiorul pneului era de aproape 10 atmosfere.
Sistemul de frânare al "camionului-mamut" seamănă cu cel folosit în zilele noastre de japonezi: " Erau prevăzute cu două pedale de frâna: una de securitate pentru blocarea completă a roţilor şi o frâna dinamica bazată nu pe frecare, ci pe disiparea sub formă de căldură a energiei cinetice. Pe pante lungi, motoarele electrice din roti deveneau generatoare de curent, însa spre deosebire de Toyota Prius, energia produsă nu se stoca în baterii, ci se disipa prin nişte rezistente electrice de frânare puse lateral pe platforma camionului, ca să se răcească de la aer". Privit de aproape, camionul părea "un elefant stând lângă un copil?". Erai mic, iar el era ca un monstru mare lângă tine.
Ca să poţi ajunge la cabină, amplasată la înălţimea de 2,5 metri, aveai o scară cu balustrada şi urcai treptele ca şi cum ai fi urcat la etajul întâi. Sus era o platformă ca un balcon de apartament pe care stăteam cu aparatura noi, inginerii, când făceam probe privind tensiunile din şasiu, viteza de deplasare, frânările, viteza de basculare. Acolo era răcoare, că eram bine protejaţi de soare sub cozorocul benei". Scara de acces la cabina a stârnit un val de veselie la vremea ei: "La uzina la Roman, când a fost Ceauşescu prin '84 şi a urcat să viziteze cabina unui camion de 120 de tone, a făcut o scenă din asta ca toţi am râs. La coborâre, el nu s-a dat jos cu spatele pe scara aceea, cum se procedează pe utilaje, ci s-a dat cu fata, ca la el în vilă, şi era să cadă-n fund".
"Ca să ajungi în bena cu un volum de 35 metri cubi, urcai o scară de cel puţin 6 metri. Era atât de mare încât câteodată, când ploua şi se strângea apa în bena, ziceai că-i bazin de înot". Pe şosea, basculantă gigant nu a circulat decât o singură dată, inginerii cerând aprobare specială de la autorităţile Braşovului ca să măsoare viteza maximă cu care camionul poate rula pe drum plan: "Am mişcat-o prin oraş în '82. Era dimineaţă într-o zi de lucru, pe o şosea betonata uzinala între Rulmentul şi Tractorul, un fel de şosea de centură. Strada am golit-o de maşini şi singurele care mai aveau dreptul să circule şi cu care ne intersectam erau troleibuzele ce duceau muncitorii care urmau să intre în tură. Când ne vedeau camionul, oamenii îşi făceau cruce şi coborau din trolee, ţinându-se după noi cu alai".


Mic spionaj industrial

Pentru că proiectul "DAC 120 DE" să nu se transforme într-un alt eşec al industriei de maşini în care defecţiunile tehnice să apară la orice pas, românii au studiat reviste de specialitate de tipul "Truck and Diesel", dar tot practica le-a elucidat nebuloasele, într-un final: "Când s-a făcut Canalul, s-a cumpărat o basculanta americană marca Lectra Hăul, ce putea căra 100 tone la un transport. Maşina a fost dusă la Basarabi unde trebuia străpuns un deal de cretă şi basculanta trebuia să care dealul de cretă.
De fapt, motivul principal pentru care statul român a cumpărat camionul american n-a fost să transporte pământ, pentru că în final maşina a ajuns la Roman Braşov unde a fost demontata şi analizată. Câteva idei bune au fost în maşina respectivă şi ne-am folosit de ele". De pildă, amortizoarele folosite sunt de acelaşi tip cu cele care echipau basculanta americană: "Suspensiile obişnuite ar fi cedat sub greutatea celor 120 tone cât cântăreşte camionul plin, ei le-au făcut din nişte pastile de cauciuc vulcanizat puse straturi şi introduse într-un cilindru, amortizarea şocului făcându-se prin frecarea pastilelor de cauciuc între ele. Am avut nevoie de şase ani, din '82 până în '88, ca să ajungem la o reţetă de pastila de cauciuc fiabila pentru un asemenea tip de amortizor".
În prezent, fiindcă suporta greutăţi foarte mari, amortizoarele de cauciuc de tipul celor folosite acum 20 de ani de inginerii braşoveni la basculanta DAC 120 DE se montează sub terasamentul podurilor suspendate din beton. Inclusiv culoarea basculantelor "galbene cu nişte dungi albastre" a fost inspirată de la competitori: "Probabil că o inspiraţie de la maşinile americane, care folosesc culori ce le fac mai vizibile în condiţii de şantier: orange, galben muştar".


Exportate la preţ de dumping

Opt dintre camioanele uriaşe au ajuns la exploataţia minieră de cupru de la Roşia Poieni, trei la cariera de calcar din Mahmudia, iar pentru o vreme s-a lucrat cu ele şi la Canal, s-a transportat banatita din Moldova Noua şi sulful din Călimani. La Marşa (Sibiu) s-au fabricat cinci "camioane-gigant" care au luat calea unei exploatări deschise de minereu feros din vestul Australiei: "Una a fost cam 300.000 dolari, preţ de dumping, dacă ne gândim ca basculantele americane de capacitatea asta se vindeau acolo de trei ori mai scump".
Un an i-a luat echipei de şapte muncitori români să asambleze camioanele la mina "Mc Caimy Monster Pilbara" pierdută în deşertul australian, undeva pe Tropicul Capricornului: "Maşinile s-au dus bucăţi şi au fost remontate la faţa locului, în condiţii de atelier de mână, nu de uzină. Re asamblarea celor cinci camioane a durat un an, între '88 şi '89". Până în 1992, o echipă formată din trei români a asigurat în permanenţă mentenanţa "DAC-urilor 120 DE" explica Adrian Novac: "Marşa Sibiu oferise garanţie pentru 1.200 de ore de exploatare, aşa că aveam în containere sigilate subansamble pentru încă un rând de camioane, aduse special că piese de schimb".
În caz de defecţiune, dacă un agregat trebuia înlocuit, muncitorilor le lua o săptămână numai demontatul montatul subansamblelor ca să poată avea acces complet la motor, încât, din cele cinci super camioane romaneşti, efectiv lucrau doar trei, prin rotaţie, iar două erau permanent în revizie, ca în cazul în care vreuna se defecta, să poată fi înlocuita imediat. Asta fiindcă, atunci când muţi munţii din loc, nu-i vreme de stat: "La mina Mc Caimy Monster Pilbara, în 24 de ore, cele trei basculante umpleau două garnituri de tren de câte 200 de vagoane, fiecare vagon având 100 tone".


Dispariţia "dinozaurilor"

"Rămăşiţele pământeşti ale ultimelor «DAC-uri 120 DE» ar mai fi şanse să poată fi zărite la mina de cupru Roşia Poieni. Eu presupun că cel puţin trei ar trebui să mai fie acolo, dacă cumva n-au fost date la topit. Ultima oară când am fost chemat acolo în 2003 pentru o revizie, una lucra şi două erau în depou la reparat. Ultimul camion mamut a ieşit din fabrica în 1990. Fiindcă primele cinci basculante i-au surprins plăcut pe australieni, care ziceau că piesele sunt General Electric, în acel an scosesem o variantă îmbunătăţită, preparata pentru condiţiile de clima de la ei. Iar în '92 am avut intenţia să repornim producţia cu o variantă, pe care vroiam s-o trimitem în Rusia, la Krivoi Rog. Maşina ca idee era deja creionată, însa fabricarea ei însemna prea mult pentru puterile României acelor ani".
"Aveam o teamă de fiecare dată când o conduceam. La cât era de mare, era totuşi foarte maleabilă. Fiind electrică, puteai să o dai uşor înainte şi înapoi şi, ca să iei curbă, nu depuneai deloc efort, ca direcţia era servo asistată". - Adrian Novac, unul din cei 30 de ingineri proiectanţi ai autocamionului "DAC 120 DE"

https://ro.wikipedia.org/wiki/DAC_120_DE
http://www.trucksplanet.com/catalog/model.php?id=1456

miercuri, 28 ianuarie 2015

Fine ART




http://observer.com/2015/01/artist-collective-troika-flips-gravity-at-l-a-s-kohn-gallery/

duminică, 11 ianuarie 2015

Insecticidul anti-păduchi din îngheţată


Insecticidul anti-păduchi din îngheţată

Mulţumită unor oameni interesaţi de sănătatea celor din jur şi de pericolele din mâncare, putem afla mai multe despre aditivii alimentari care pot dăuna sănătăţii. Astfel unii aditivi despre care s-ar putea să nu ştii multe includ ucigaşul de păduchi din îngheţată şi bromatul de potasiu din pâine, care poate induce astm şi este interzis în Canada şi Marea Britanie. Veştile recente prezentate despre “noroiul roz” sau carnea dezosată mecanic utilizată la McDonald’s, Taco Bell şi Burger King subliniază nevoia de a cunoaşte ce este cu adevărat în hrana ta. Dacă nu ştii, nu mânca.

Din nefericire, în ciuda expunerii industriei alimentare de către Food Inc. acum patru ani, furnizorii de produse alimentare tot mai pun profitul înaintea sănătăţii oamenilor.
Ucigaşul de păduchi din îngheţata ta de vanilie

Dacă îţi place îngheţata de vanilie, s-ar putea să fi observat că marea ei  parte nu conţine nici un pic de păstăi de vanilie. Motivul este că vanilia este prea scumpă. Producătorii de alimente adăugă o aromă sintetică numită piperonal, care este şi un ingredient în soluţiile pentru omorârea păduchilor.

Doar ca să fie clar pentru tine, Baza de Date a Bibliotecii Naţionale de Medicină a SUA/ Naţional Library of Medicine HSDB Database listează piperonalul – despre care nu vei şti că se găseşte în îngheţata ta, întrucât nu este afişat pe etichetă – că “moderat de toxic” şi “iritant al pielii umane”.

Evitarea îngheţatei nu înseamnă că nu eşti expus la această toxină, care mai este utilizată în lumânări şi cosmetice. Chiar dacă nu o ingerezi, poţi să inhalezi fără să ştii acest ingredient din soluţiile de omorât păduchii şi care seamănă puţin la aromă cu vanilina.

Carnea ta de pui s-ar putea să fie plină de clor

Investigaţia aprofundată de la emisiunea “Doctorii” a inclus şi identificarea motivului pentru care puii sunt cufundaţi în clor, absorbind niveluri care sunt de 50 de ori mai mari decât cei din apă de piscină. Ai putea fi surprins să afli că motivul pentru care este făcut acest lucru nici măcar nu are legătură cu scopul propus.

Dar în cazul în care te minunezi de ce nu poţi simţi gustul de clor din carnea de pui, este pentru că după ce puii sunt dezinfectaţi, sunt injectaţi cu apă sărată pentru a masca gustul şi a-i face să pară mai dolofani. Rezultatul final este o greutate mai mare şi un preţ pe măsură, cu un adaos suplimentar de clor. Doctorii au făcut un test, pentru a afla că baia de clor nici măcar nu funcţionează pentru a îndepărta bacteriile din carne.

Ce se găseşte în produsele tale de panificaţie?

Bromatul de potasiu, sau doar bromatul, este adăugat unor aluaturi pentru pâine – şi s-ar putea găsi şi în făină – pentru a o face mai moale şi elastică.

Bromatul de potasiu, adăugat multor tipuri de pâine, este interzis în Marea Britanie şi Canada. Chimicală este considerată cancerigena de EPA(Agenţia pentru Protecţia Mediului SUA). În 1991, California a declarat bromatul cancerigen prin Propunerea 65 din legislaţia acestui stat.

Emisiunea “Doctorii” mai dezvăluie încă un ingredient de panificaţie, azodicarbonamidă, care poate agrava astmul şi poate induce alte simptome respiratorii la oameni.

Chimicală care este pusă în chiflele de hamburgeri şi în gogoşile donut mai este găsită şi în plasticul expandat. Deci de ce există în hrană? Nu există un răspuns bun la asta, dar multe lanţuri de restaurante fast-food o utilizează în pâini, inclusiv McDonalds, Kentucky Fried Chicken şi Burger King.

Ia în consideraţie fotografia ce însoţeşte acest articol, una veche de 12 ani a unui burger, utilizată de dr. Jim Sears în prelegerile lui despre nutriţie. Nu există nici un mucegai, datorită tuturor aditivilor – ceva care să îţi dea de gândit data viitoare când îţi vine pofta de “fastfood”.

Potrivit OMS, există “dovezi că azodicarbonamida poate induce astm, alte simptome respiratorii, şi sensibilizarea pielii la muncitorii expuşi la această substanţă. Efectele adverse asupra altor sisteme nu au fost studiate”.

Ce să cauţi să eviţi

Pentru a evita aditivii alimentari periculoşi, vă oferim următoarele ponturi:

    · Dacă puiul vizat de tine are mai mult de 50-75mg sodiu, nu este natural – a fost “umflat” şi ar trebui să eviţi cumpărarea.
    · Cumpăra alimente cu mai puţine ingrediente şi asigură-te că le poţi pronunţa.
    · Găteşte-ţi propria mâncare. Evită alimentele semipreparate; prepară-ţi singur mâncărurile ori de câte ori este posibil.
    · Stai departe de alimentele care au “arome artificiale” şi coloranţi alimentari – în special Roşu 40, Albastru 1 şi Galben 5 & 6.

Dacă înţelegi ce este cu adevărat în hrana ta te poate duce la o dietă mai sănătoşa şi îţi poate schimba obiceiurile alimentare. Gândeşte-te să îţi faci propria îngheţată, pentru a evita soluţia de omorât păduchii adăugată la unele îngheţate cu vanilie. Găteşte-ţi propria hrană proaspătă, verifică-ţi pâinea şi faină să nu conţină bromat de potasiu, în special dacă ai astm, şi evită ingredienţii artificiali pe care nici măcar nu îi poţi pronunţa.

Surse pentru acest articol:



http://viataverdeviu.ro/insecticidul-anti-paduchi-din-inghetata-afla-ce-este-in-mancarea-ta/


‘The Doctors’ – PR Release
“What’s really în your Food?”

NLM HSDB database
Piperonal: Human Health Effects

WHO
Azodicarbonamide
– îngheţată

luni, 15 decembrie 2014

Don't eat!!!




Specialiştii au fost întrebaţi simplu: “Ce aliment eviţi tu?”.
Răspunsurile lor nu încropesc o listă de “alimente interzise”, dar înlocuindu-le cu alternativele sugerate ne aduc o îmbunătăţire a sănătăţii şi linişte sufletească.
1. Endocrinologul nu va mânca niciodată: conserve de roşii
Problema: Căptuşeala de răşină a conservelor de tinichea conţine bisfenol-A, un estrogen sintetic care produce, se pare, afecţiuni ce variază de la probleme de reproducere şi până la boli cardiace, diabet şi obezitate.
Din păcate, aciditatea (caracteristică proeminentă a roşiilor) cauzează infiltrarea BPA în alimente. Studiile arată că la majoritatea oamenilor BPA-ul din organism depăşeşte cantitatea care inhibă producţia de material seminal sau provoacă leziuni cromozomiale la ouăle animalelor.
“Putem asimila 50 de grame de BPA la litru dintr-o conservă de roşii, iar acesta este un nivel care va avea un impact asupra multor persoane, în special a celor tineri”. “Eu nu mă apropii de roşiile la conservă”, concluzionează endocrinologul Vom Saal.
Soluţia: Alegeţi roşii la borcan de sticlă (care nu sunt căptuşite cu răşină) sau pe cele proaspete şi organice. Dacă reţeta ptr. care vreţi să le folosiţi vă permite, înlocuiţi-le cu sos de tomate îmbuteliat. Căutaţi produsele cu un nivel al sodiului redus şi cu puţine ingrediente adăugate.
2. Fermierul nu va consuma: carne de vită hrănită cu porumb
Problema: Bovinele au evoluat ptr. a mânca iarbă, nu cereale. Însă, fermierii de astăzi îşi hrănesc animalele cu porumb şi boabe de soia, care le îngraşă mai repede ptr. a fi duse la abator.
Dar mai mulţi bani pentru crescătorii de vite înseamnă o nutriţie mai slabă ptr. noi.
S a descoperit că în comparaţie cu carnea de vită hrănită cu porumb, cea provenită de la animale crescute cu iarbă are un conţinut mai mare de beta-caroten, vit. E, omega-3s, acid conjugat linoleic, calciu, magneziu şi potasiu, are mai puţini omega-6s inflamatori şi mai puţine grăsimi saturate care au fost legate de boli cardiace.
“Să respectăm faptul că vacile sunt ierbivore şi că acest lucru nu înseamnă că trebuie hrănite cu porumb şi cu îngrăşământ ptr. pui”.
Soluţia: Cumpăraţi carne de vită provenită de la animale hrănite cu iarbă, care poate fi găsită în special la magazinele de specialitate sau în pieţele de profil. De obicei trebuie să fie etichetată.
Luati în considerare şi achiziţionarea cărnii direct de la un fermier sau un crescător de bovine.
3. Toxicologul nu va mânca niciodată: popcorn făcut la microunde
Problema: Chimicalele, inclusiv acidul perfluoroocatonoic (PFOA), din căptuşeala pungii, fac parte dintr-o serie de compuşi chimici care sunt legaţi de infertilitatea la oameni. Testele realizate au dovedit că acestea provoacă cancer la ficat, testicular şi pancreas.
Microundele determină chimicalele să se vaporizeze şi să migreze în popcorn.
“Acestea stau ani de zile în organism şi se acumulează acolo”.
Soluţia: Consumaţi popcorn realizat prin metoda tradiţională: la ceaun. Ptr. aromă adăugati unt sau condimente uscate.
4. Directorul agricol nu va mânca niciodată: cartofi non-organici
Problema: Legumele rădăcinoase absorb ierbicide, pesticide şi fungicide care ajung în sol. În cazul cartofilor, cea mai populară legumă din lume, aceştia sunt trataţi cu fungicide în timpul sezonului de creştere, apoi stropiţi cu ierbicide ptr. a elimina buruienile înainte de recoltare.
După ce sunt culeşi, cartofii sunt trataţi din nou ptr. a preveni încolţirea lor.
Incercati experimentul: “Cumpăraţi un cartof dintr-un magazin şi încercaţi să îl lăsaţi să încolţească. Nu se va întâmpla asta”.
Producătorii de cartofi spun sincer că nu ar mânca niciodată cartofii pe care ei îi vând. Toţi au terenuri separate unde îşi cultivă cartofi ptr. ei fără a folosi acele chimicale”.
Soluţia: Cumpăraţi cartofi organici. Spălarea cartofilor nu este suficientă pentru a elimina chimicalele care au fost absorbite în interiorul legumei.
5. Experţii în domeniul pescăriei nu vor mânca niciodată: somon de crescătorie
Contaminarea la peşti.
Problema: Natura nu a intenţionat ca somonii să fie înghesuiţi în ţarcuri şi hrăniţi cu soia, gunoi de păsări şi pene de pui hidrolizate. Rezultat: somonul de crescătorie are un conţinut redus de vit. D şi crescut de agenţi de contaminare, inclusiv cancerigeni, PCB, substanţe ignifuge bromurate şi pesticide, ca dioxina şi DDT (Diclor-Difenil-Tricloretanul).
Cei mai contaminaţi peşti provin din Europa de Nord. Studiile au legat DDT-ul de diabet şi obezitate, dar unii nutriţionişti cred că beneficiile pe care le au omega-3s cântăresc mai mult decât riscurile acestei substanţe.
Ingrijorare şi în ceea ce priveşte nivelul ridicat de antibiotice şi pesticide folosite ptr. a trata aceşti peşti. Când mănânci somon de crescătorie primeşti o doză cu aceleaşi medicamente şi substanţe chimice.
Soluţia: Încercaţi să cumpăraţi somon sălbatic proaspăt. Dacă pe etichetă scrie că este somon de Atlantic proaspăt, atunci în mod sigur este de crescătorie, deoarece nu mai există crescătorii de peşti comerciale ptr. somon sălbatic Atlantic.
6. Cercetătorul în domeniul cancerului nu va bea niciodată: lapte produs cu hormoni artificiali
Problema: Producătorii de lapte îşi tratează vitele de lapte cu hormon de creştere recombinant ptr. bovine (rBGH sau rBST) ptr. a stimula producţia de lapte. Însă, rBGH creşte totodată şi riscul infecţiilor ugerului şi chiar a puroiului în lapte. Acesta duce şi la un nivel mai mare a unui hormon numit factor de creştere în lapte, asemănător insulinei. La oameni, niveluri ridicate de IGF-1 pot contribui la apariţia cancerului de sân, de prostată şi de colon.
“Când guvernele au aprobat rBGH, s-a crezut că IGF-1 din lapte va fi desfăcut de tractul digestiv uman” Aşa cum s-a dovedit mai târziu, cazeina din lapte protejează majoritatea cantităţii de IGF-1.
“Nu există o siguranţă de 100% că acest lucru creşte riscul cancerului la oameni, însă este acum interzis în majoritatea ţărilor industriale”.
Soluţia: Verificaţi eticheta sticlelor şi a cutiilor de lapte să nu conţină rBGH, rBST şi să fie produs fără hormoni artificiali, sau cumpăraţi lapte organic.
7. Expertul în alimente organice nu va mânca niciodată: mere convenţionale.
Problema: Dacă fructele de toamnă ar ţine un concurs “al celor mai bogate în pesticide”, atunci merele ar câştiga. De ce? Acestea sunt altoite în mod individual (descendente dintr-un singur copac) aşa că fiecare varietate îşi menţine aroma distinctă.
Aşadar, merele nu dezvoltă o rezistenţă la pesticide şi sunt stropite frecvent. Industria susţine în continuare că aceste reziduuri nu sunt dăunătoare. Însă, s a descoperit că “muncitorii la o fermă au cel mai mare risc de a dezvolta cancer”.
Un nr. crescut de studii încep să obţină tot mai multe informaţii care să lege o doză mare de pesticid de boala Parkinson.
Soluţia: Cumpăraţi mere organice din pieţe sau magazine.

SURSA: http://anatolbasarab.ro/sa-nu-mananci-nicodata/

duminică, 28 septembrie 2014

Sfântul SERBIEI



Omule, nu-ți da pacea ta lăuntrică pentru nimic în lume. Împacă-te cu tine însuți, și atunci se vor împăca și cerurile și pământul cu tine. Vedeți cât de adânci sunt aceste gânduri și de câte ori repetă acest lucru? - dar nici până astăzi n-am putut ajunge la această treaptă.
Putem fi toți buni dacă ne unim cu Izvorul vieții, cu Dumnezeu, din toată inima noastră; atunci El ne va da putere să ne iubim pe noi și pe aproapele nostru. Fără Domnul, nu ne putem iubi nici pe noi. Prin El putem toate, căci El este puterea și viața noastră.
(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, traducere de Valentin Petre Lică, Editura Predania, București, p. 90)
Dragostea este cea mai puternică armă care există. Nu este putere mai mare decât aceasta, care să poată lupta împotriva dragostei. În faţa dragostei totul cade. Vedeţi, îngerii nu se lasă robiţi de lucruri aşa cum facem noi, cei căzuţi. Noi, cei căzuţi, ca şi duhurile căzute, ne robim de obiecte, bunuri şi făpturi. Cetele îngereşti însă, nu o fac. Şi cei ce se unesc cu Domnul din toată inima şi din întreaga lor fiinţă nu se robesc de nimic pe acest pământ. Nimic nu îi poate robi. Inima lor nu poate fi încătuşată. Ei se află în deplinătate, în plinătatea harului lui Dumnezeu, uniţi cu Domnul, şi atunci, cu Domnul, îi iubesc pe toţi. Minunat lucru! Atunci simţim că toţi ne sunt dragi, fie ei buni sau răi. Pe toţi îi iubim- singurul lucru neplăcut este că unii, prin gândurile lor, se împotrivesc iubirii, se fac potrivnici binelui. Asta îi tulbură şi îi îndepărtează de noi.
(Stareţul Tadei, Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa, Editura Predania, Bucureşti 2010,  p. 171-172)

Sursa filmului: https://www.youtube.com/watch?v=t0WXHBCe9U0   
link-ul de mai sus se copiază si se introduce în bara browser-ului de internet (paste,sau lipeşte pt. windows-ul în română) după care se apasă enter, sau varianta mai simplă : se copiază linkul, se apasă click dreapta pe mouse şi click stânga pe al doilea rând de sus în jos ''open link in new tab'' . :)

vineri, 29 august 2014

Sculptorul de creiere ~RESPECT~

 

Sursa: YouTube si http://www.steaua-divina.ro/eveniment/a-aparut-primul-numar-al-revistei-santo-publicat-de-steaua-divina