duminică, 12 februarie 2017

O pildă atât de modernă...





Pescarul și omul de afaceri

Un om de afaceri se plimba pe plajă, într-un mic sat de pescari. O barcă intră în port, iar din ea coborî un pescar cu un coș plin de pești. Afaceristul îl felicită pe pescar pentru peștii săi frumoși, întrebându-l:
- Cât timp ți-a luat să pescuiești acești pești?
- Destul de puțin, domnule, răspunse pescarul.
- Dar de ce nu ai rămas mai mult? Ca să prinzi mai mulți pești? întrebă afaceristul.
- Pentru că acești câțiva pești ne ajung mie și familiei mele.
- Și atunci ce faci în restul timpului?
- Păi mă scol când vreau și mă duc să pescuiesc un pic. Apoi mă joc cu copiii mei, îmi fac siesta împreună cu soția. Seara mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii. Bem un pahar de vin, cântăm la chitara și stăm la povești. O viață frumoasă, ce mai!
Omul de afaceri îl întrerupse:
- Ascultă! Am un M.B.A. de la Harvard și pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult, iar cu banii câștigați să-ți cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să îi faci acum, poți să cumperi un al doilea vas și tot așa până când vei avea o mica flotă. Apoi, în loc să vinzi peștele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ți deschizi propria fabrica de pește. Așa ai putea să renunți la sătucul ăsta și să te muți la New York, Los Angeles sau chiar Beverly Hills. De acolo îți vei putea dirija propriile afaceri.
Pescarul se gândi îndelung. Apoi întrebă temător:
- Cât timp ar lua toate astea?
- Între 15 și 20 de ani, răspunse omul de afaceri.
- Bine și după asta?
- Ei bine, acum devine interesant, continuă afaceristul zâmbind. La momentul oportun, poți să-ți listezi compania la bursă și să câștigi milioane!
- Milioane? se minună pescarul. Și apoi?
- Apoi poți să ieși liniștit la pensie. Să te scoli când ai chef, să pescuiești un pic, să te joci cu nepoții și să-ți faci siesta cât poftești cu soția. Iar serile ai putea să le petreci cu prietenii, bând un pahar de vin și cântând la chitara. Sau citind nepoților copiilor ori povești.
- Dar asta fac și acum, senor. De ce să aștept 20 de ani ?


miercuri, 16 martie 2016

Apa vie - made in ROMÂNIA


“Apa vie” – o minune 100% românească: salvează vieţi, întârzie îmbătrânirea.

Apa săracă în deuteriu este creaţia “gulerelor albe” de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice, din Râmnicu Vâlcea

Apa săracă în deuteriu a fost inventată de români şi premiată în străinătate. Un doctor din Timişoara o foloseşte pe bolnavii de cancer, pentru a le dubla durata de viaţă.

NASA a studiat-o ca să o ia pe Marte.

O jumătate de litru costă 15 lei şi nu e medicament.
Se cumpără mai mult online!!!

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot omul sănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi “apa vie”, produsă la Râmnicu – Vâlcea de gulerele albe ale Institutului Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice. Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct “apă miraculoasă”.

“De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate pe zi şi nu mai foloseşte deloc citostatice. Mama îi prepară şi supa cu apa respectivă. Nu a făcut metastază, deci practic e ca şi vindecată”, ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, şeful Clinicii de chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a prelungit vieţile a câteva zeci de canceroşi. “La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de viaţă. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii şi la tineri. Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai varsă şi e mai puternic. Atenţie, nu este un medicament, ci doar completează medicamentaţia”, ne-a mai explicat doctorul Trăilă. Şi el bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să bei fără pauze.
Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de tone
Există, însă, un japonez care se şi îmbăiază în “apă vie” cumpărată din România. Avea un cancer esofagian şi doctorii îi mai dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind, ştia de apă. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu – Vâlcea, s-a întors acasă cu promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca şi cum n-ar fi fost bolnav niciodată. “A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se îmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi face şi sake din ea”, râde profesorul Ioan Ştefănescu, directorul institutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea.
“Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte zglobii şi cu poftă de viaţă”, zice. S-au făcut cercetări pe şoareci şi pe găini; rezultatul a fost că cei adăpaţi cu apă vie au trăit mai mult şi au fost mai sănătoşi. Deuteriul este un izotop al hidrogenului considerat responsabil pentru îmbătrânire şi nu numai. Cu cât ai mai puţin deuteriu în sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.
Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi. A şi creat o gamă de creme pentru întreţinere pe bază de apă echilibrată în deuteriu. “Încetineşte îmbătrânirea cutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani să realizez această gamă, iar acum conţine 19 produse diferite pe bază de apă. Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am aceşti bani”, spune doctorul Nedelcu. Mai demult au ajuns la institut şi nişte cercetători de la NASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru “un transport de fiinţe vii”. Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Asta s-a întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.
Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii – 15%
Cum s-a “născut” apa? S-a întâmplat prin anii ’80 şi a avut doi “tătici”; unul este chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fără să vrea, că intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani au obţinut… un litru de apă săracă în deuteriu. “Primul nostru şoc: nu avea nici un element de toxicitate, nici o urmă de nenatural. Prin ’86 am obţinut şi brevetul, iar bolnavii au început să curgă la uşa institutului”, zice profesorul Ştefănescu.
Afacerea a început odată cu un anunţ – un ungur cumpăra sute de tone de apă. “Noi ne chinuiam cu un litru… ce să facă, ăla, domne, cu sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a doua şi am început să ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentru sănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri). El o cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales de el, şi o vindea bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică”. Pe sticlă nu scria unde e făcută. Când ungurul n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat să cumpere şi să plătească regulat. Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal, iar acum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde mai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei şi conţine de cinci ori mai puţin deuteriu decât apa obişnuită.
Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%). Restul se duce la românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA, Germania şi Turcia. Însă un american a cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru întreţinere. “Ne aflăm exact unde trebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru a testa piaţa. Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală mică”, zice inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puţină apă, iar 60% din preţul de cost e energie pură. “Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby, deocamdată trăiesc din alte afaceri”, zice stăpânul afacerii.
Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli opt ore
La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care “munceşte” 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi. E ca un imens cazan: se pompează apă normală de Bistriţa, urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi revine jos, în jet anemic, pe un furtunaş. Se pune în nişte containere din plastic alb, se ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia de îmbuteliere. Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro – e un soi de vitrină perfect curată, cu comandă computerizată şi plină de tot soiul de ţevi, furtune şi orificii.
Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pe lângă ea.
Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasă o amprentă pe anumite piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iar spălarea durează opt ore. În alt birou se face analiză izotopică a apei, cu nişte aparate de o “tehnologie incredibilă”; nişte fire ultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numai instalaţia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci “părinţii” apei vii sunt siguri că invenţia lor va salva multe vieţi, de aici încolo.
http://www.healthyhealingherbsmalta.com/qlarivia/

luni, 2 noiembrie 2015

Super camionul lui Ceauşescu





Super camioanele româneşti produse la sfârşitul anilor '80 aveau înglobata o tehnologie folosită acum de maşinile hibride Toyota
Ceauşescu a vrut ca inginerii români să-i facă un "camion-gigant" care să poată duce în bena o încărcătură de 120 tone la un singur transport. După zece ani de proiectare, în '88 era omologat monstrul "DAC 120 DE" cu diametrul roţilor de 3,2 metri, lat cât şoseaua, ce cântarea 90 tone cu bena goală şi a cărui înălţime de 5,4 metri ajungea până la demarcaţia dintre etajele unu şi doi ale unui bloc.
Propulsia electrică dezvoltată la Electro putere Craiova utiliză o tehnologie similară cu cea întâlnita azi la maşinile Toyota Prius, având amplasate în roţile de pe puntea spate două motoare electrice ce dezvoltau 520 de cai putere fiecare, care îi permiteau camionului "DAC 120 DE" să ruleze cu 70 km/oră gol şi cu 55 km/oră încărcat. Prin circuitele electrice ale super camionului curgeau curenţi de 1.200 volţi debitaţi de un generator diesel-electric alimentat de la două rezervoare de 1.600 litri fiecare. Cu tancurile de motorină pline, camionul putea rula 24 de ore din 24 timp de o săptămână. Servodirecţia, servofrâna hidraulică, aerul condiţionat şi scaunul cu amortizor care echipau super camionul erau importate din Occident.
Numai pneurile marca Michelin costau 10.000 dolari bucată, îşi aminteşte inginerul Adrian Novac, unul din proiectanţii "monstrului". "Erau pneuri speciale, fără camera, care trebuiau să ţină cel puţin unul-doi ani de rulaj pe drumuri de carieră. Un astfel de cauciuc n-avea voie să se spargă decât dacă vreun buldo excavator intra accidental cu cupa în el". Umflatul unei singure roţi de 3,2 metri în diametru dura o jumătate de oră cu o instalaţie de debit mare, presiunea aerului din interiorul pneului era de aproape 10 atmosfere.
Sistemul de frânare al "camionului-mamut" seamănă cu cel folosit în zilele noastre de japonezi: " Erau prevăzute cu două pedale de frâna: una de securitate pentru blocarea completă a roţilor şi o frâna dinamica bazată nu pe frecare, ci pe disiparea sub formă de căldură a energiei cinetice. Pe pante lungi, motoarele electrice din roti deveneau generatoare de curent, însa spre deosebire de Toyota Prius, energia produsă nu se stoca în baterii, ci se disipa prin nişte rezistente electrice de frânare puse lateral pe platforma camionului, ca să se răcească de la aer". Privit de aproape, camionul părea "un elefant stând lângă un copil?". Erai mic, iar el era ca un monstru mare lângă tine.
Ca să poţi ajunge la cabină, amplasată la înălţimea de 2,5 metri, aveai o scară cu balustrada şi urcai treptele ca şi cum ai fi urcat la etajul întâi. Sus era o platformă ca un balcon de apartament pe care stăteam cu aparatura noi, inginerii, când făceam probe privind tensiunile din şasiu, viteza de deplasare, frânările, viteza de basculare. Acolo era răcoare, că eram bine protejaţi de soare sub cozorocul benei". Scara de acces la cabina a stârnit un val de veselie la vremea ei: "La uzina la Roman, când a fost Ceauşescu prin '84 şi a urcat să viziteze cabina unui camion de 120 de tone, a făcut o scenă din asta ca toţi am râs. La coborâre, el nu s-a dat jos cu spatele pe scara aceea, cum se procedează pe utilaje, ci s-a dat cu fata, ca la el în vilă, şi era să cadă-n fund".
"Ca să ajungi în bena cu un volum de 35 metri cubi, urcai o scară de cel puţin 6 metri. Era atât de mare încât câteodată, când ploua şi se strângea apa în bena, ziceai că-i bazin de înot". Pe şosea, basculantă gigant nu a circulat decât o singură dată, inginerii cerând aprobare specială de la autorităţile Braşovului ca să măsoare viteza maximă cu care camionul poate rula pe drum plan: "Am mişcat-o prin oraş în '82. Era dimineaţă într-o zi de lucru, pe o şosea betonata uzinala între Rulmentul şi Tractorul, un fel de şosea de centură. Strada am golit-o de maşini şi singurele care mai aveau dreptul să circule şi cu care ne intersectam erau troleibuzele ce duceau muncitorii care urmau să intre în tură. Când ne vedeau camionul, oamenii îşi făceau cruce şi coborau din trolee, ţinându-se după noi cu alai".


Mic spionaj industrial

Pentru că proiectul "DAC 120 DE" să nu se transforme într-un alt eşec al industriei de maşini în care defecţiunile tehnice să apară la orice pas, românii au studiat reviste de specialitate de tipul "Truck and Diesel", dar tot practica le-a elucidat nebuloasele, într-un final: "Când s-a făcut Canalul, s-a cumpărat o basculanta americană marca Lectra Hăul, ce putea căra 100 tone la un transport. Maşina a fost dusă la Basarabi unde trebuia străpuns un deal de cretă şi basculanta trebuia să care dealul de cretă.
De fapt, motivul principal pentru care statul român a cumpărat camionul american n-a fost să transporte pământ, pentru că în final maşina a ajuns la Roman Braşov unde a fost demontata şi analizată. Câteva idei bune au fost în maşina respectivă şi ne-am folosit de ele". De pildă, amortizoarele folosite sunt de acelaşi tip cu cele care echipau basculanta americană: "Suspensiile obişnuite ar fi cedat sub greutatea celor 120 tone cât cântăreşte camionul plin, ei le-au făcut din nişte pastile de cauciuc vulcanizat puse straturi şi introduse într-un cilindru, amortizarea şocului făcându-se prin frecarea pastilelor de cauciuc între ele. Am avut nevoie de şase ani, din '82 până în '88, ca să ajungem la o reţetă de pastila de cauciuc fiabila pentru un asemenea tip de amortizor".
În prezent, fiindcă suporta greutăţi foarte mari, amortizoarele de cauciuc de tipul celor folosite acum 20 de ani de inginerii braşoveni la basculanta DAC 120 DE se montează sub terasamentul podurilor suspendate din beton. Inclusiv culoarea basculantelor "galbene cu nişte dungi albastre" a fost inspirată de la competitori: "Probabil că o inspiraţie de la maşinile americane, care folosesc culori ce le fac mai vizibile în condiţii de şantier: orange, galben muştar".


Exportate la preţ de dumping

Opt dintre camioanele uriaşe au ajuns la exploataţia minieră de cupru de la Roşia Poieni, trei la cariera de calcar din Mahmudia, iar pentru o vreme s-a lucrat cu ele şi la Canal, s-a transportat banatita din Moldova Noua şi sulful din Călimani. La Marşa (Sibiu) s-au fabricat cinci "camioane-gigant" care au luat calea unei exploatări deschise de minereu feros din vestul Australiei: "Una a fost cam 300.000 dolari, preţ de dumping, dacă ne gândim ca basculantele americane de capacitatea asta se vindeau acolo de trei ori mai scump".
Un an i-a luat echipei de şapte muncitori români să asambleze camioanele la mina "Mc Caimy Monster Pilbara" pierdută în deşertul australian, undeva pe Tropicul Capricornului: "Maşinile s-au dus bucăţi şi au fost remontate la faţa locului, în condiţii de atelier de mână, nu de uzină. Re asamblarea celor cinci camioane a durat un an, între '88 şi '89". Până în 1992, o echipă formată din trei români a asigurat în permanenţă mentenanţa "DAC-urilor 120 DE" explica Adrian Novac: "Marşa Sibiu oferise garanţie pentru 1.200 de ore de exploatare, aşa că aveam în containere sigilate subansamble pentru încă un rând de camioane, aduse special că piese de schimb".
În caz de defecţiune, dacă un agregat trebuia înlocuit, muncitorilor le lua o săptămână numai demontatul montatul subansamblelor ca să poată avea acces complet la motor, încât, din cele cinci super camioane romaneşti, efectiv lucrau doar trei, prin rotaţie, iar două erau permanent în revizie, ca în cazul în care vreuna se defecta, să poată fi înlocuita imediat. Asta fiindcă, atunci când muţi munţii din loc, nu-i vreme de stat: "La mina Mc Caimy Monster Pilbara, în 24 de ore, cele trei basculante umpleau două garnituri de tren de câte 200 de vagoane, fiecare vagon având 100 tone".


Dispariţia "dinozaurilor"

"Rămăşiţele pământeşti ale ultimelor «DAC-uri 120 DE» ar mai fi şanse să poată fi zărite la mina de cupru Roşia Poieni. Eu presupun că cel puţin trei ar trebui să mai fie acolo, dacă cumva n-au fost date la topit. Ultima oară când am fost chemat acolo în 2003 pentru o revizie, una lucra şi două erau în depou la reparat. Ultimul camion mamut a ieşit din fabrica în 1990. Fiindcă primele cinci basculante i-au surprins plăcut pe australieni, care ziceau că piesele sunt General Electric, în acel an scosesem o variantă îmbunătăţită, preparata pentru condiţiile de clima de la ei. Iar în '92 am avut intenţia să repornim producţia cu o variantă, pe care vroiam s-o trimitem în Rusia, la Krivoi Rog. Maşina ca idee era deja creionată, însa fabricarea ei însemna prea mult pentru puterile României acelor ani".
"Aveam o teamă de fiecare dată când o conduceam. La cât era de mare, era totuşi foarte maleabilă. Fiind electrică, puteai să o dai uşor înainte şi înapoi şi, ca să iei curbă, nu depuneai deloc efort, ca direcţia era servo asistată". - Adrian Novac, unul din cei 30 de ingineri proiectanţi ai autocamionului "DAC 120 DE"

https://ro.wikipedia.org/wiki/DAC_120_DE
http://www.trucksplanet.com/catalog/model.php?id=1456

miercuri, 28 ianuarie 2015

Fine ART


video


http://observer.com/2015/01/artist-collective-troika-flips-gravity-at-l-a-s-kohn-gallery/

duminică, 11 ianuarie 2015

Insecticidul anti-păduchi din îngheţată


Insecticidul anti-păduchi din îngheţată

Mulţumită unor oameni interesaţi de sănătatea celor din jur şi de pericolele din mâncare, putem afla mai multe despre aditivii alimentari care pot dăuna sănătăţii. Astfel unii aditivi despre care s-ar putea să nu ştii multe includ ucigaşul de păduchi din îngheţată şi bromatul de potasiu din pâine, care poate induce astm şi este interzis în Canada şi Marea Britanie. Veştile recente prezentate despre “noroiul roz” sau carnea dezosată mecanic utilizată la McDonald’s, Taco Bell şi Burger King subliniază nevoia de a cunoaşte ce este cu adevărat în hrana ta. Dacă nu ştii, nu mânca.

Din nefericire, în ciuda expunerii industriei alimentare de către Food Inc. acum patru ani, furnizorii de produse alimentare tot mai pun profitul înaintea sănătăţii oamenilor.
Ucigaşul de păduchi din îngheţata ta de vanilie

Dacă îţi place îngheţata de vanilie, s-ar putea să fi observat că marea ei  parte nu conţine nici un pic de păstăi de vanilie. Motivul este că vanilia este prea scumpă. Producătorii de alimente adăugă o aromă sintetică numită piperonal, care este şi un ingredient în soluţiile pentru omorârea păduchilor.

Doar ca să fie clar pentru tine, Baza de Date a Bibliotecii Naţionale de Medicină a SUA/ Naţional Library of Medicine HSDB Database listează piperonalul – despre care nu vei şti că se găseşte în îngheţata ta, întrucât nu este afişat pe etichetă – că “moderat de toxic” şi “iritant al pielii umane”.

Evitarea îngheţatei nu înseamnă că nu eşti expus la această toxină, care mai este utilizată în lumânări şi cosmetice. Chiar dacă nu o ingerezi, poţi să inhalezi fără să ştii acest ingredient din soluţiile de omorât păduchii şi care seamănă puţin la aromă cu vanilina.

Carnea ta de pui s-ar putea să fie plină de clor

Investigaţia aprofundată de la emisiunea “Doctorii” a inclus şi identificarea motivului pentru care puii sunt cufundaţi în clor, absorbind niveluri care sunt de 50 de ori mai mari decât cei din apă de piscină. Ai putea fi surprins să afli că motivul pentru care este făcut acest lucru nici măcar nu are legătură cu scopul propus.

Dar în cazul în care te minunezi de ce nu poţi simţi gustul de clor din carnea de pui, este pentru că după ce puii sunt dezinfectaţi, sunt injectaţi cu apă sărată pentru a masca gustul şi a-i face să pară mai dolofani. Rezultatul final este o greutate mai mare şi un preţ pe măsură, cu un adaos suplimentar de clor. Doctorii au făcut un test, pentru a afla că baia de clor nici măcar nu funcţionează pentru a îndepărta bacteriile din carne.

Ce se găseşte în produsele tale de panificaţie?

Bromatul de potasiu, sau doar bromatul, este adăugat unor aluaturi pentru pâine – şi s-ar putea găsi şi în făină – pentru a o face mai moale şi elastică.

Bromatul de potasiu, adăugat multor tipuri de pâine, este interzis în Marea Britanie şi Canada. Chimicală este considerată cancerigena de EPA(Agenţia pentru Protecţia Mediului SUA). În 1991, California a declarat bromatul cancerigen prin Propunerea 65 din legislaţia acestui stat.

Emisiunea “Doctorii” mai dezvăluie încă un ingredient de panificaţie, azodicarbonamidă, care poate agrava astmul şi poate induce alte simptome respiratorii la oameni.

Chimicală care este pusă în chiflele de hamburgeri şi în gogoşile donut mai este găsită şi în plasticul expandat. Deci de ce există în hrană? Nu există un răspuns bun la asta, dar multe lanţuri de restaurante fast-food o utilizează în pâini, inclusiv McDonalds, Kentucky Fried Chicken şi Burger King.

Ia în consideraţie fotografia ce însoţeşte acest articol, una veche de 12 ani a unui burger, utilizată de dr. Jim Sears în prelegerile lui despre nutriţie. Nu există nici un mucegai, datorită tuturor aditivilor – ceva care să îţi dea de gândit data viitoare când îţi vine pofta de “fastfood”.

Potrivit OMS, există “dovezi că azodicarbonamida poate induce astm, alte simptome respiratorii, şi sensibilizarea pielii la muncitorii expuşi la această substanţă. Efectele adverse asupra altor sisteme nu au fost studiate”.

Ce să cauţi să eviţi

Pentru a evita aditivii alimentari periculoşi, vă oferim următoarele ponturi:

    · Dacă puiul vizat de tine are mai mult de 50-75mg sodiu, nu este natural – a fost “umflat” şi ar trebui să eviţi cumpărarea.
    · Cumpăra alimente cu mai puţine ingrediente şi asigură-te că le poţi pronunţa.
    · Găteşte-ţi propria mâncare. Evită alimentele semipreparate; prepară-ţi singur mâncărurile ori de câte ori este posibil.
    · Stai departe de alimentele care au “arome artificiale” şi coloranţi alimentari – în special Roşu 40, Albastru 1 şi Galben 5 & 6.

Dacă înţelegi ce este cu adevărat în hrana ta te poate duce la o dietă mai sănătoşa şi îţi poate schimba obiceiurile alimentare. Gândeşte-te să îţi faci propria îngheţată, pentru a evita soluţia de omorât păduchii adăugată la unele îngheţate cu vanilie. Găteşte-ţi propria hrană proaspătă, verifică-ţi pâinea şi faină să nu conţină bromat de potasiu, în special dacă ai astm, şi evită ingredienţii artificiali pe care nici măcar nu îi poţi pronunţa.

Surse pentru acest articol:



http://viataverdeviu.ro/insecticidul-anti-paduchi-din-inghetata-afla-ce-este-in-mancarea-ta/


‘The Doctors’ – PR Release
“What’s really în your Food?”

NLM HSDB database
Piperonal: Human Health Effects

WHO
Azodicarbonamide
– îngheţată

luni, 15 decembrie 2014

Don't eat!!!




Specialiştii au fost întrebaţi simplu: “Ce aliment eviţi tu?”.
Răspunsurile lor nu încropesc o listă de “alimente interzise”, dar înlocuindu-le cu alternativele sugerate ne aduc o îmbunătăţire a sănătăţii şi linişte sufletească.
1. Endocrinologul nu va mânca niciodată: conserve de roşii
Problema: Căptuşeala de răşină a conservelor de tinichea conţine bisfenol-A, un estrogen sintetic care produce, se pare, afecţiuni ce variază de la probleme de reproducere şi până la boli cardiace, diabet şi obezitate.
Din păcate, aciditatea (caracteristică proeminentă a roşiilor) cauzează infiltrarea BPA în alimente. Studiile arată că la majoritatea oamenilor BPA-ul din organism depăşeşte cantitatea care inhibă producţia de material seminal sau provoacă leziuni cromozomiale la ouăle animalelor.
“Putem asimila 50 de grame de BPA la litru dintr-o conservă de roşii, iar acesta este un nivel care va avea un impact asupra multor persoane, în special a celor tineri”. “Eu nu mă apropii de roşiile la conservă”, concluzionează endocrinologul Vom Saal.
Soluţia: Alegeţi roşii la borcan de sticlă (care nu sunt căptuşite cu răşină) sau pe cele proaspete şi organice. Dacă reţeta ptr. care vreţi să le folosiţi vă permite, înlocuiţi-le cu sos de tomate îmbuteliat. Căutaţi produsele cu un nivel al sodiului redus şi cu puţine ingrediente adăugate.
2. Fermierul nu va consuma: carne de vită hrănită cu porumb
Problema: Bovinele au evoluat ptr. a mânca iarbă, nu cereale. Însă, fermierii de astăzi îşi hrănesc animalele cu porumb şi boabe de soia, care le îngraşă mai repede ptr. a fi duse la abator.
Dar mai mulţi bani pentru crescătorii de vite înseamnă o nutriţie mai slabă ptr. noi.
S a descoperit că în comparaţie cu carnea de vită hrănită cu porumb, cea provenită de la animale crescute cu iarbă are un conţinut mai mare de beta-caroten, vit. E, omega-3s, acid conjugat linoleic, calciu, magneziu şi potasiu, are mai puţini omega-6s inflamatori şi mai puţine grăsimi saturate care au fost legate de boli cardiace.
“Să respectăm faptul că vacile sunt ierbivore şi că acest lucru nu înseamnă că trebuie hrănite cu porumb şi cu îngrăşământ ptr. pui”.
Soluţia: Cumpăraţi carne de vită provenită de la animale hrănite cu iarbă, care poate fi găsită în special la magazinele de specialitate sau în pieţele de profil. De obicei trebuie să fie etichetată.
Luati în considerare şi achiziţionarea cărnii direct de la un fermier sau un crescător de bovine.
3. Toxicologul nu va mânca niciodată: popcorn făcut la microunde
Problema: Chimicalele, inclusiv acidul perfluoroocatonoic (PFOA), din căptuşeala pungii, fac parte dintr-o serie de compuşi chimici care sunt legaţi de infertilitatea la oameni. Testele realizate au dovedit că acestea provoacă cancer la ficat, testicular şi pancreas.
Microundele determină chimicalele să se vaporizeze şi să migreze în popcorn.
“Acestea stau ani de zile în organism şi se acumulează acolo”.
Soluţia: Consumaţi popcorn realizat prin metoda tradiţională: la ceaun. Ptr. aromă adăugati unt sau condimente uscate.
4. Directorul agricol nu va mânca niciodată: cartofi non-organici
Problema: Legumele rădăcinoase absorb ierbicide, pesticide şi fungicide care ajung în sol. În cazul cartofilor, cea mai populară legumă din lume, aceştia sunt trataţi cu fungicide în timpul sezonului de creştere, apoi stropiţi cu ierbicide ptr. a elimina buruienile înainte de recoltare.
După ce sunt culeşi, cartofii sunt trataţi din nou ptr. a preveni încolţirea lor.
Incercati experimentul: “Cumpăraţi un cartof dintr-un magazin şi încercaţi să îl lăsaţi să încolţească. Nu se va întâmpla asta”.
Producătorii de cartofi spun sincer că nu ar mânca niciodată cartofii pe care ei îi vând. Toţi au terenuri separate unde îşi cultivă cartofi ptr. ei fără a folosi acele chimicale”.
Soluţia: Cumpăraţi cartofi organici. Spălarea cartofilor nu este suficientă pentru a elimina chimicalele care au fost absorbite în interiorul legumei.
5. Experţii în domeniul pescăriei nu vor mânca niciodată: somon de crescătorie
Contaminarea la peşti.
Problema: Natura nu a intenţionat ca somonii să fie înghesuiţi în ţarcuri şi hrăniţi cu soia, gunoi de păsări şi pene de pui hidrolizate. Rezultat: somonul de crescătorie are un conţinut redus de vit. D şi crescut de agenţi de contaminare, inclusiv cancerigeni, PCB, substanţe ignifuge bromurate şi pesticide, ca dioxina şi DDT (Diclor-Difenil-Tricloretanul).
Cei mai contaminaţi peşti provin din Europa de Nord. Studiile au legat DDT-ul de diabet şi obezitate, dar unii nutriţionişti cred că beneficiile pe care le au omega-3s cântăresc mai mult decât riscurile acestei substanţe.
Ingrijorare şi în ceea ce priveşte nivelul ridicat de antibiotice şi pesticide folosite ptr. a trata aceşti peşti. Când mănânci somon de crescătorie primeşti o doză cu aceleaşi medicamente şi substanţe chimice.
Soluţia: Încercaţi să cumpăraţi somon sălbatic proaspăt. Dacă pe etichetă scrie că este somon de Atlantic proaspăt, atunci în mod sigur este de crescătorie, deoarece nu mai există crescătorii de peşti comerciale ptr. somon sălbatic Atlantic.
6. Cercetătorul în domeniul cancerului nu va bea niciodată: lapte produs cu hormoni artificiali
Problema: Producătorii de lapte îşi tratează vitele de lapte cu hormon de creştere recombinant ptr. bovine (rBGH sau rBST) ptr. a stimula producţia de lapte. Însă, rBGH creşte totodată şi riscul infecţiilor ugerului şi chiar a puroiului în lapte. Acesta duce şi la un nivel mai mare a unui hormon numit factor de creştere în lapte, asemănător insulinei. La oameni, niveluri ridicate de IGF-1 pot contribui la apariţia cancerului de sân, de prostată şi de colon.
“Când guvernele au aprobat rBGH, s-a crezut că IGF-1 din lapte va fi desfăcut de tractul digestiv uman” Aşa cum s-a dovedit mai târziu, cazeina din lapte protejează majoritatea cantităţii de IGF-1.
“Nu există o siguranţă de 100% că acest lucru creşte riscul cancerului la oameni, însă este acum interzis în majoritatea ţărilor industriale”.
Soluţia: Verificaţi eticheta sticlelor şi a cutiilor de lapte să nu conţină rBGH, rBST şi să fie produs fără hormoni artificiali, sau cumpăraţi lapte organic.
7. Expertul în alimente organice nu va mânca niciodată: mere convenţionale.
Problema: Dacă fructele de toamnă ar ţine un concurs “al celor mai bogate în pesticide”, atunci merele ar câştiga. De ce? Acestea sunt altoite în mod individual (descendente dintr-un singur copac) aşa că fiecare varietate îşi menţine aroma distinctă.
Aşadar, merele nu dezvoltă o rezistenţă la pesticide şi sunt stropite frecvent. Industria susţine în continuare că aceste reziduuri nu sunt dăunătoare. Însă, s a descoperit că “muncitorii la o fermă au cel mai mare risc de a dezvolta cancer”.
Un nr. crescut de studii încep să obţină tot mai multe informaţii care să lege o doză mare de pesticid de boala Parkinson.
Soluţia: Cumpăraţi mere organice din pieţe sau magazine.

SURSA: http://anatolbasarab.ro/sa-nu-mananci-nicodata/

duminică, 28 septembrie 2014

Sfântul SERBIEI



Omule, nu-ți da pacea ta lăuntrică pentru nimic în lume. Împacă-te cu tine însuți, și atunci se vor împăca și cerurile și pământul cu tine. Vedeți cât de adânci sunt aceste gânduri și de câte ori repetă acest lucru? - dar nici până astăzi n-am putut ajunge la această treaptă.
Putem fi toți buni dacă ne unim cu Izvorul vieții, cu Dumnezeu, din toată inima noastră; atunci El ne va da putere să ne iubim pe noi și pe aproapele nostru. Fără Domnul, nu ne putem iubi nici pe noi. Prin El putem toate, căci El este puterea și viața noastră.
(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, traducere de Valentin Petre Lică, Editura Predania, București, p. 90)
Dragostea este cea mai puternică armă care există. Nu este putere mai mare decât aceasta, care să poată lupta împotriva dragostei. În faţa dragostei totul cade. Vedeţi, îngerii nu se lasă robiţi de lucruri aşa cum facem noi, cei căzuţi. Noi, cei căzuţi, ca şi duhurile căzute, ne robim de obiecte, bunuri şi făpturi. Cetele îngereşti însă, nu o fac. Şi cei ce se unesc cu Domnul din toată inima şi din întreaga lor fiinţă nu se robesc de nimic pe acest pământ. Nimic nu îi poate robi. Inima lor nu poate fi încătuşată. Ei se află în deplinătate, în plinătatea harului lui Dumnezeu, uniţi cu Domnul, şi atunci, cu Domnul, îi iubesc pe toţi. Minunat lucru! Atunci simţim că toţi ne sunt dragi, fie ei buni sau răi. Pe toţi îi iubim- singurul lucru neplăcut este că unii, prin gândurile lor, se împotrivesc iubirii, se fac potrivnici binelui. Asta îi tulbură şi îi îndepărtează de noi.
(Stareţul Tadei, Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa, Editura Predania, Bucureşti 2010,  p. 171-172)

Sursa filmului: https://www.youtube.com/watch?v=t0WXHBCe9U0   
link-ul de mai sus se copiază si se introduce în bara browser-ului de internet (paste,sau lipeşte pt. windows-ul în română) după care se apasă enter, sau varianta mai simplă : se copiază linkul, se apasă click dreapta pe mouse şi click stânga pe al doilea rând de sus în jos ''open link in new tab'' . :)

vineri, 29 august 2014

Sculptorul de creiere ~RESPECT~

video 

Sursa: YouTube si http://www.steaua-divina.ro/eveniment/a-aparut-primul-numar-al-revistei-santo-publicat-de-steaua-divina
 


miercuri, 9 iulie 2014

NU mă pot abţine!!!


video

Sursa: youtube

DEAD DOCTORS DON'T LIE




Doctorii morți nu mint: lucruri pe care nu le vei afla de la nici un doctor din lumea asta

Dr. Wallach este vestit la ora actuală în America. În anul 1991 a fost promovat pentru acordarea premiului Nobel. Ceea ce o să aflați din această broșură vă poate schimba total părerile despre medicină actuală și astfel, vă poate schimba radical soarta, la fel și celor apropiați. Citiți și veți fi uimiți de cât de folositoare și de simple sunt aceste sfaturi.
Sunt foarte bucuros că ne-am întâlnit astăzi. Eu am crescut la o fermă, la sud de Saint–Louis. În anii 50 am început cu creșterea vitelor pentru carne. Dacă sunteți în domeniu în ceea ce privește creșterea și înmulțirea bovinelor, atunci, probabil știți că singura cale de a câștiga bani la țară este de a cultiva singuri hrana. Noi tocam porumbul, boabele și faina la moară și adăugam în acest conținut vitamine și minerale. Așa preparam noi hrana bovinelor. Deja după 6 luni, aceste vite puteau fi expuse la piață și vândute.
Noi efectuam o selecție, păstrând cele mai mari cornute. Și ce-i interesant, făcând acest lucru pentru vite, noi înșine, vă imaginați, nu foloseam niciun fel de minerale și vitamine, însă eram tineri și doream să trăim până la vârsta de 100 de ani, fără niciun fel de boli și neajunsuri. Acest lucru m-a frământat foarte mult și l-am întrebat pe taică-meu:
– Tată, spune-mi, de ce nu faci și pentru noi același lucru, pe care-l faci pentru vite?
Atunci tata m-a făcut să gândesc corect, spunându-mi:
– Mai bine taci; tu trebuie să prețuiești faptul că zilnic mănânci produse proaspete de la fermă; sper că înțelegi acest lucru?
Eu, desigur, n-am mai întrebat nimic, pentru că nu voiam să mă lipsesc de prânz sau de masa de seară. Mai târziu, am intrat la Școala Agricolă și primind o diplomă, m-am specializat în domeniul zootehniei, a culturilor de câmp și a solului. Ulterior, am plecat pentru 2 ani în Africa. Acolo mi-am realizat visul din copilărie, de a lucra cu Maur Parkins. Mulți dintre voi îl țineți minte după cartea sa. Este un om extraordinar.
După 2 ani am primit o telegramă și o invitație de a lucra la Grădina Zoologică din Saint–Louis. Institutul Național al Sănătății i-a oferit Grădinii Zoologice o sumă în valoare de 78000 $ și ei aveau nevoie de un veterinar care să le facă autopsii animalelor ce mureau de moarte naturală. Eu am fost de acord, dar desigur eram nevoit să fac autopsii la animalele care mureau nu numai în această grădina zoologică, ci și în grădinile zoologice din Brukuds, Chicago, New-York etc. Sub răspunderea mea era nu numai autopsia animalelor decedate pe cale naturală, ci și să găsesc și să urmăresc speciile (exemplarele) suprasensibile la poluarea mediului înconjurător, deoarece la începutul anilor 60, nimeni nu știa nimic sigur despre problemele ecologice și despre catastrofe.
Urmărind cauzele deceselor oamenilor și ale animalelor, am efectuat 17.500 autopsii și am ajuns la următoarea concluzie:
Fiecare om sau animal decedat pe cale naturală a murit din cauza hranei sărace, adică din cauza deficienței de substanțe nutritive.
Rezultatele analizelor chimice și biochimice arătau, cu exactitate documentara (informativă), ca moartea pe cale naturală este cauzată de alimentația incorectă și acest lucru ne-a uimit atât de mult, încât m-am întors la istorioara cu vitele.
Am scris 75 de articole și lucrări, 8 manuale în colaborare cu mai mulți autori și o carte, singur. Cartea a fost vândută cu 140 $, studenților de la medicină. Mi-am publicat tezele în 1700 de ziare și reviste, am participat la câteva emisiuni TV etc.
Dar, în această perioadă, lucrările mele referitoare la nutriție îi interesa pe foarte puțini. Ce-mi rămânea de făcut?
Am fost nevoit să mă întorc la învățătură și să devin medic, iar acest lucru mi-a permis să folosesc toate cunoștințele despre nutriție, acumulate și din sfera veterinară. Și acum nu-i de mirare că totul a început să funcționeze. Am petrecut 15 ani la Torekmint, Statul Oregon și mă ocupam cu practica medicală clasică.
Astăzi vreau să vă împărtăşesc și dvs. cunoștintele căpătate, concluziile și rezultatele la care am ajuns în acești 10-12 ani.
Dacă luați din această lecție măcar 10% din ceea ce o să citiți, o să vă puteți păzi de multe neplăceri, suferințe, o să economisiți o grămadă de bani și o să vă prelungiți cu mulți ani, viața.
N-o să câștigați acești ani suplimentari, n-o să atingeți potenţialul genetic, fără nicio străduință din partea dvs.
Acum vreau să vă spun ceva foarte important:
POTENȚIALUL GENETIC AL LONGEVITĂȚII VIEȚII ESTE DE 120 -140 DE ANI
În momentul actual, putem enumera doar 5 nații în care oamenii trăiesc până la vârsta de 120-140 de ani:
În Orient, în Tibet și în China de Sud. Acești oameni au fost enumerați încă în anul 1964, de către Djemson Hilton, care a scris cartea „Orizontul pierdut”.
Cel mai bătrân om, conform datelor acelei cărți (deși nu neg ideea unei exagerări), era doctorul Li din China, născut în Tibet. La vârsta de 150 de ani, a primit de la conducerea Chinei un act care adeverea faptul că avea acea vârstă și că s-a născut în anul 1677. Când a împlinit vârsta de 200 de ani, el a primit al doilea Certificat. Acest act adeverește faptul că el a decedat la vârsta de 256 de ani, în anul 1933, despre acest lucru scriindu-se în New-York Times și London Times, unde totul era foarte bine argumentat și demonstrat prin acte.
” În Pakistanul oriental, locuia un grup de oameni care erau numiți Bogazi. Acești oameni erau vestiți prin longevitate. Ei trăiau 120-140 ani.
În anul 1973, în numărul din ianuarie al revistei Naţional Geographic s-a publicat un articol aparte despre oamenii care au trăit peste 100 de ani. Aceste materiale erau însoțite de fotografii extraordinare prin calitatea cărora era vestită acea vârstă. Din acea multitudine de fotografii, am memorat 3.
Pe una din ele era ilustrata o femeie de 136 de ani. Ea ședea în fotoliu și fumă o țigară cubaneză, bea vodca și lua parte la o petrecere. Se distra de minune, fără a fi legată la pat, într-unul dintre acele azile pentru bătrâni, unde trebuia să plătești 2000$ din contul tău bancar. Ea se bucura de viață, la cei 136 de ani. În alta fotografie erau ilustrate două cupluri sărbătorind 100 și respectiv 115 ani de la căsătorie.
Pe a treia fotografie era arătat un bărbat care culegea ceai în munții Armeniei, ascultând un mic aparat de radio. Conform mărturiei lui și ale înscrisurilor datelor de naștere ale copiilor lui, el avea vârsta de 167 de ani – fiind cel mai bătrân om de pe planetă, în acea perioadă.
În emisfera de sud, indienii sunt recunoscuți prin longevitate, fiind vestiți printre oamenii Ecuatorului care au locuit în Anzi, la sud-est de Peru, la fel sunt vestite și teritoriile Titi-Kaka şi Machu-Picchu. Reprezentanții celui mai vechi trib Titi-Kaka, trăiesc 120 de ani.
Margaret Pich, de origine americană, din statul Virginia, este înscrisă în cartea recordurilor „GUINESS BOOK”, ca fiind cea mai bătrână americancă. Ea a decedat la vârsta de 115 ani, din cauza alimentației insuficiente. Mai exact, ea a murit în urma unei căderi. Care din voi îmi va spune din ce cauză putea ea să moară? Corect, din cauza osteoporozei. Femeia a murit din cauza deficienței de calciu în organism.
Ea nu era bolnavă de vreo boală cardiovasculară și nici de cancer și nici de diabet. Ea a murit la 3 săptămâni după cădere, deoarece în organismul ei nu era suficient calciu. Fiica ei ne-a spus un lucru foarte interesant: înainte să moară, M. Pich avea o insistentă atracție față de dulciuri. Această boală este cunoscută sub numele de Panică. Despre acest lucru vom vorbi un pic mai târziu.”
Dar, de obicei, dacă vă răsfățați prea mult cu ciocolată sau dulciuri, aceasta înseamnă că organismului dvs. nu-i ajunge Cromul și Vanadiul.
Într-una dintre țările lumii a treia, în Nigeria, conducătorul tribului Baule a decedat la vârsta de 126 de ani. La înmormântare, una dintre soțiile sale se lăuda că, atunci când i-a murit soțul, el avea toți dinții la locul lor și toți erau dinții proprii, niciunul nefiind schimbat, iar aceasta a fost posibil datorită faptului că și celelalte organe își îndeplineau funcțiile, în limitele normale.
Un bărbat din Siria a decedat la vârsta de 133 de ani, în iulie 1993. El a fost înscris în cartea recordurilor Guiness Book, nu datorită vârstei și nici pentru că la vârsta de 80 de ani s-a căsătorit pentru a patra oară, ci pentru că începând cu acea vârsta a devenit tată a 9 copii. Dacă o să calculați că pentru fiecare copil e nevoie de 9 luni plus un an pentru alăptare și încă un an până la următoarea sarcină, o să rezulte că acest bărbat a devenit tată și după vârsta de 100 de ani. Acesta a fost motivul pentru care a fost înscris în cartea recordurilor. Așa că, să nu vă scadă moralul băieţi și fete, deoarece mai este o speranță!
Iar acum, puțină știință!
În noiembrie 1993, în Arizona, s-a efectuat un experiment foarte interesant. Trei cupluri au petrecut 3 ani în izolare, unde se hrăneau cu alimente și hrană sănătoasă, inspirau aer curat și beau apă curată, fără impurități. Când s-a încheiat experimentul, au fost examinați de medicii gerontologi din Universitatea Californiană din Los Angeles.
Toate datele analizelor sângelui și a altor funcții vitale ale organismului au fost introduse în computerul Universităţii din Los Angeles. Prognoza computerului a fost următoarea: dacă acești oameni ar continua să trăiască în acest regim, ei ar putea trăi până la vârsta de 165 de ani. Și toate acestea demonstrează că să trăiești 120-140 de ani, e posibil. Astăzi, longevitatea medie a oamenilor este de 75,5 ani, iar longevitatea medie a unui magistru sau medic este de doar 58 de ani.
Așa că, dacă doriți să câștigați de la viață, încă 20 de ani (statistic vorbind),
Nu dați la facultatea de medicină. Sunt două lucruri esențiale care trebuie urmărite,
Pentru a face parte
Dintre longevivi.
Dacă într-adevăr doriți să ajungeți până la vârsta de 100-140 de ani, este foarte important:
1. În primul rând trebuie să vă feriți de pericole, să nu călcați pe „grenade”, adică să vă feriți de pericolele pentru care nu merită să riscați. Desigur, dacă jucați ruleta rusească, fumați, beți, vă avântați spre mijlocul autostrăzii cu mare viteză, în timpul orei de vârf, atunci aveți puține șanse să ajungeți la vârsta de 120 de ani. Toate acestea sună hazliu, căci nici nu vă imaginați că mii de oameni mor anual, din această cauză. Și eu vreau ca voi să vă gândiți asupra acestui lucru.
2. În al doilea rând, trebuie să faceți numai acele lucruri care vă fac bine. Organismului dvs. le sunt necesare 90 de suplimente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi de bază și proteine și 3 acizi grași. În total 90 suplimente în dieta zilnică.
În caz contrar, în organism vor apărea bolile cauzate de insuficiența acestora. Astăzi, despre aceste lucruri scrie în ziare, se vorbește la TV și la posturile de radio. Medicii discuta permanent cu noi despre aceste lucruri, numai că nu datorită obligației profesionale ca medic. Să nu credeți că medicii sunt aceia care le cer revistelor să publice aceste materiale, nu. Acest lucru se întâmpla deoarece, această informație contribuie la vânzarea revistelor.
Articolul meu preferat a apărut în revista Times, în data de 06.04.1992 și dacă nu l-ați citit, vă recomand insistent să faceţi rost de acest articol din orice bibliotecă, să faceţi câteva xerox-uri și să le atârnaţi pe uși, pe frigider și la baie. În acest atotcuprinzător reportaj se spune că, vitaminele sunt în stare să stagneze cancerul, bolile cardiovasculare și acţiunea distrugătoare – îmbătrânirea.
În acest articol de 6 pagini este doar o singură frază negativă, spusă de medicul căruia autorul reportajului i-a adresat următoarea întrebare:
Ce părere aveți despre vitamine și minerale, ca suplimente alimentare pentru hrană noastră?
Și iată ce răspunde acest medic:
– Folosirea vitaminelor nu e de niciun folos, toate vitaminele și mineralele ca suplimente fac doar ca urina noastră să fie mai scumpă.
Dacă am traduce aceste cuvinte pe înțelesul tuturor, atunci rezultă că noi, urinăm dolari, adică cheltuim dolarii, fără niciun folos. Și dacă aceasta s-a publicat, înseamnă că este ceva. Dar iată, ce aș vrea să spun, referitor la acest lucru, după ce am efectuat 17.500 de autopsii la 14.500 de diferite animale din toată lumea și la 3000 de oameni, care întotdeauna doreau să fie sănătoși, personal având copii și nepoți:
Dacă nu investești în tine însuți, în minerale și vitamine, atunci vei înveşti în bunăstarea oamenilor din domeniul medicinii.
“Eu sunt ferm convins de faptul că noi contribuim la îmbogățirea medicilor.”
În perioada dintre anul 1776 și cel de-al doilea război mondial, SUA a cheltuit aproape 8 miliarde $ pentru menținerea sănătății, pentru cercetările științifice din domeniul sănătății. Acum însă, pentru studiile în domeniul sănătății se cheltuiesc 1,2 miliarde $ anual și tot nu e suficient. Și fiecare vrea ca asistența medicală să fie gratuită. Eu vreau să vă spun că dacă noi am folosi în gospodăriile agricole – mai concret, în fermele pentru creșterea și înmulțirea animalelor – sistemul din medicina de tip uman, chiftelele dvs. vă vor costa 275$ pentru 0,5 kg de chiftele, iar dacă dvs. vă veți folosi de sistemul gospodăriilor agricole, care la noi folosește în zootehnie asigurarea unei familii de 5 persoane, ar fi de 10 $ pe lună.
Așadar, puteți să faceți alegerea. Eu sunt sigur că deoarece noi contribuim la îmbogățirea medicilor prin intermediul asigurărilor, taxelor guvernamentale, la fel și ei ne datorează nouă câte ceva. Ei ar trebui să ne trimită măcar scrisori cu caracter informațional, despre rezultatele ultimelor cercetări (descoperiri) medicale.
Măcar unul dintre dvs. prezenți aici în sală a primit vreodată o asemenea informație de la medicul său? Nu. Interesant, nu-i așa? Însă, eu am o cantitate mare de informații, pe care o puteți primi. Vreau s-o împart cu dvs.
Cauzele deceselor:
Prima informație: ULCERUL GASTRIC
Unii dintre dvs. au auzit că ulcerul gastric este cauzat de stress, însă cu 50 de ani în urmă, noi medicii veterinari știam că ulcerul gastric la porci apare din cauza bacteriilor. Noi nu ne putem permite o operație costisitoare pe stomacul porcului și, chiar dacă ne-am fi permis, atunci cotletele dvs. de porc v-ar fi costat 275 $/0,5 kg. Cu ajutorul medicamentului bizmar, am putut preîntâmpina și trata ulcerul gastric la porci, fară nicio implicație chirurgicală.
Noi așa am și făcut, iar tratamentul ne costă aproximativ 5$ pentru un porc. Este făcut cu ajutorul bizmarului, a altor minerale și tetraciclinei. Instituțiile naționale au declarat doar din februarie 1994, că ulcerul gastric este cauzat de bacterii și nu de stres și că poate fi tratat. Însă cercetătorii în medicina spuneau de obicei ne arată un rezultat promițător, care ar putea fi benefic, iar acum institutele naționale folosesc cuvântul tratare fără subînțelesuri.
Ei spun că pot trata prin metoda combinării mineralului bizmar și tetraciclinei. Celor care nu știu ce înseamnă bizmar e suficient să intre în orice magazin alimentar sau farmacie și să cumpere cu 2 $ o sticluță cu un conținut de culoare roz.  Acest produs se numește Peptobizmar.
Așadar, folosind mineralul denumit mai sus, puteți trata ulcerul gastric. Și iarăşi aveți în față o alegere: să vă tratați cu 5 $ sau permiteți să vă taie. Alegerea vă aparține.
În continuare, care e a doua cauză a mortalităţii la americani? Da, este o boală înspăimântătoare: CANCERUL
În septembrie 1933 la Institutul Naţional Oncologic al Școlii de Medicină din Boston, în urma urmăririlor bolnavilor de cancer, s-a înaintat o declarație despre descoperirea dietei antimicotice. Deducerile au rezultat pe baza cercetărilor care se efectuează în CHINA. Ca regiune de cercetare a fost aleasă provincia chineză Xinai, deoarece acolo s-a înregistrat cel mai înalt nivel de îmbolnăviri de cancer. Timp de 5 ani au fost cercetați 29.000 de oameni. Li se administrau vitamine și minerale, în doze de două ori mai mari decât normele recomandate la americani – adică, dacă doza zilnica recomandată de Vitamina C era de 60 mg, bolnavii primeau 120 mg.
Alan Poll – omul căruia i s-au acordat două premii Nobel, spunea că, dacă vreți să preîntâmpinați cancerul cu ajutorul Vitaminei C, atunci trebuie să folosiți 100 mg zilnic.
Și iată rezultatele:
Medicii care se opuneau acestei idei, care nu erau de acord cu Allan Poll, sunt deja pe lumea cealaltă (să le fie țărâna ușoară!), iar Alan Poll trăiește și petrece. El are 96 de ani, lucrează câte 14 ore/zi, 7 zile/săptămână, locuiește la o fermă în California și predă la Universitatea californiană din San Francisco. Dvs. vă rămâne să alegeți: să ascultați de sfatul medicilor decedați sau să țineți cont de părerea dr. Poll.
Așadar, e normal să primești Vitamina C în cantitate dublă, Vitamina A în cantitate dublă și Zinc, Riboflavina, Molibden, Calciu etc. Însă o grupă de substanţe este extrem de importantă: Vitamina E, Beta-carotenul și Seleniul. Aceste 3 elemente trebuie primite în doză dublă, zilnic.
Dacă prin aceasta o să aveți numai 50 % beneficii, deja e bine. În grupul pacienților cărora li se administrau vitamina E, Beta-carotenul și Seleniul, timp de 5 ani, mortalitatea, în toate cazurile a scăzut cu 10%, adică 10 oameni din fiecare 100 de bolnavi care erau condamnați la moarte au supraviețuit, iar în situația bolnavilor de cancer care urmau să moară și au primit aceste 3 componente, 13 din 100 au supraviețuit.
În provincia Xinai predominau bolile de cancer stomacal și al tractului digestiv. Dintre bolnavii care au luat parte la experiment au supraviețuit 21 de oameni din 100.
Și în acest caz, medicul dvs trebuia să vă trimită această informație, iar dacă nu dorea să-și asume răspunderea, atunci putea măcar să vă informeze, ca să puteți alege singuri. Din acest motiv, un asemenea comportament față de pacienți mi se pare pur și simplu ridicol, iar pe de altă parte este o dovadă a indiferenței din partea lor.
În continuare, ARTRITĂ
Din septembrie 1993, în Institutul de medicină Harvard și în Spitalul din Boston s-au efectuat tratamente cu proteine de găină, asupra bolnavilor cu articulațiile tumefiate în urma artritei. Erau selectați bolnavii a căror stare nu se îmbunătățea în urma tratamentului medicamentos. Acestor bolnavi li se administrau injecții de aspirină, mezotrixidă, prednisolon, cortizon, diferite proceduri de fizioterapie. Unicul lucru care rămânea de făcut era intervenția chirurgicală pentru înlocuirea articulației. Atunci eu am spus: Ascultă-mă un pic, acești oameni au suportat dureri atât de mult timp și dacă ei vor fi de acord să sufere încă 90 de zile, adică doar 3 luni, eu voi face un mic experiment care ar putea să-i ajute. Au fost de acord 29 de oameni.
Acești 29 de oameni, pentru care toate posibilităţile fuseseră epuizate, au fost supuși următorului tratament:
În fiecare dimineața li se dădea câte o linguriță plină cu cartilaj de găina, mărunțit, amestecat cu suc de portocale.  Toți pacienții erau sub urmărirea Școlii de medicină Harvard. După 10 zile, toate durerile și simptomele au dispărut; după 30 de zile, ei își permiteau deja câte ceva, iar după 3 luni, funcțiile articulațiilor s-au restabilit total.
Dacă nu aveți chef să vă complicați cu toate astea, puteți merge la farmacie să cumpăraţi direct produsul pe bază de cartilaj. Femeile cunosc foarte bine acest produs. Este folosit pentru întărirea unghiilor și a părului.
Componentul de bază este cartilajul de vită, care la rândul său este substanța care îmbunătățește și întărește considerabil cartilajul și oasele. Preparatul este compus din cartilajul și ligamentele cornutelor și dacă o să folosiți câte o jumătate de linguriță zilnic, cu suc de portocale în corelație cu minerale coloidale, păi să știți că data viitoare când voi veni aici, veți urca pe scară și veți începe să mă pupați și să mă strângeți în brațe.
Cine dintre voi a auzit de boala ALZHEIMER? (demența senila – cu pierderea memoriei).
Acum toți știm de ea, dar când eu eram copil, această boală pur și simplu nu există. Însă acum este una dintre bolile răspândite, care apare la 1 om din 2. Datele sunt suficient de înspăimântătoare. Cum să depistăm și să tratăm boala Alzheimer, în stadiu incipient, la animale?
Imaginați-vă ce pierderi ar avea fermierii, dacă scroafă ar uita de ce s-a apropiat de troacă? Din acest motiv, au început să se ocupe de această problemă, ina cu 50 de ani în urmă, în zootehnie. Iar acest lucru îl făceau cu ajutorul dozelor mari de vitamina E.
Voi trebuia să primiţi o scrisoare de la medicul dvs., în iulie 1992, deoarece Școala Californiana de Cercetare Științifică, a Universității San Diego, a înaintat un anunț în 1992, precum că, vitamina E încetinește pierderea memoriei, în cazul bolii Alzheimer. Și în această problemă, ei au rămas cu 50 de ani în urmă față de medicină veterinară. Poate că de aceea ar fi mai bine să mergeţi la un veterinar. Iar acum, spuneți-mi, vă rog, cine dintre dvs. a avut o problemă neplăcută cum sunt PIETRELE LA RINICHI?
Da, iată că văd câteva mâini ridicate. Bine. Spuneți-mi de ce anume v-a spus medicul să vă feriți în dieta dvs., în primul rând? De calciu și de orice fel de produse lactate ce conțin calciu, pentru că exista convingerea legată de calciul depus în rinichi, că provine din calciul din „produsele care le folosești în alimentație”. De fapt, calciul din rinichi apare din propriile dvs. oase. Când simţiţi deficitul de calciu, chiar atunci se formează pietrele la rinichi.
Cu 100 de ani în urmă, noi știam deja că pentru a preîntâmpina apariția pietrelor la rinichi la animalele domestice, era necesar să le dăm cât mai mult calciu, magneziu și bor. Taurii, berbecii, bovinele pentru lapte au o astfel de construcție anatomică încât, atunci când se îmbolnăvesc de această boală, mor imediat. Însă la noi, când apar pietrele la rinichi, îți vine să mori de durere. Noi știm cum să preîntâmpinăm această boală. Voi trebuia să primiți de la medicul dvs. o scrisoare, încă din anul 1993 și în ea trebuia să se vorbească despre faptul că,  CALCIUL MICȘOREAZĂ RISCUL DE FORMARE A PIETRELOR LA RINICHI.
Au fost studiaţi aproape 4000 de pacienți, împărțiți în 5 categorii. În grupul care primea cea mai mare cantitate de calciu, nu s-a înregistrat niciun caz de pietre la rinichi. Mai ţineţi minte, eu vă spuneam că medicii trăiesc până la 58 de ani, iar noi oamenii de rând (pacienții) până la 75,5.
Deci, grupul de profesioniști care vă spun cum să trăiți și susțin că voi nu trebuie să folosiți sare, cofeină, să nu mâncați unt, ci margarină, să nu faceți diferite prostii, mor la vârsta de 58 de ani, în timp ce oamenii în vârsta de 120-140 de ani își pun în cana de ceai o bucată de piatră de sare și beau câte 4 căni zilnic, adică folosesc câte 4 bucăți de sare/zi, prepară mâncarea în unt topit, în loc de ulei de măsline și trăiesc până la 120 de ani. Oare voi o să-i credeți pe cei care trăiesc până la 58 de ani? E alegerea voastră!
Cu atât mai mult, eu îi respect pe unii dintre ei. Între acești oameni e doctorul Stupre Cartred. El are 38 de ani, este medic de familie și se ocupă de problema ANEVRISMULUI. Aceasta este tumefierea arterei slăbite, din cauza pierderii elasticităţii țesutului.
În anul 1957, am aflat că motivul apariției anevrismului este insuficiența de Cupru în organism. Pe atunci lucram asupra proiectului în care urmăream 200 mii de curci.
Acestora li se dădea o rație specială, în care erau incluse 90 de substanţe nutritive, iar în primele 13 săptămâni au murit exact jumătate. Mărind de 2 ori doza de Cupru în rația alimentară, fermierii au crescut 500 mii de curci și niciuna nu a murit din cauza anevrismului. Acest experiment a fost efectuat pe cobai, pisici, câini, porci și alte animale. Și noi am ajuns la concluzia că, deficiența de cupru este motivul apariției acestei boli.
CHELIA timpurie este primul simptom al faptului că aveți insuficienţă de cupru în organism.
PIELEA devine mai ridată, deoarece se dereglează elasticitatea țesuturilor. Apar CEARCĂNE, ridurile și începeți să semănați cu o prună uscată. În afară de asta, exista încă o problemă, cum ar fi DILATAREA VARICOASĂ A VENELOR, acest fapt datorându-se dereglării elasticității țesuturilor, totul începând să atârne pe mâini, piept, burtă, obraji. Și mergeți la cosmetician, ajungând la operație plastică. De fapt, mai practic și mai sigur ar fi să primiți minerale coloidale.
Iar acum o să vă fac cunoştinţă cu un alt medic – Martin Carter. El a decedat la vârsta de 57 de ani, a primit titlul de medic în Școala de medicină Harward și titlul de doctor în medicină, în Yale. Când i-au făcut autopsia, s-a dovedit că moartea i-a fost cauzată de anevrismul aortei, el murind din cauza unui deficit de cupru.
Iată un alt exemplu:
Un avocat foarte vestit din Detroit, Elen Djoree a murit la 44 de ani. Ea frecventa unul din cele mai moderne cluburi sportive (știți că, acum, toate femeile doresc să aibă oasele cele mai rezistente, cu puține cheltuieli). Cu toate acestea, ea tot a decedat din cauza anevrismului. După rezultatul autopsiei, simptomele aduceau aminte de paralizii sau hemoragii. Cauza acesteia este tot deficitul de Cupru
Sora este una din cele mai vestite personalităţi ale medicinii din Boston. Cărțile lui conțin diete pentru scăderea în greutate. El a scris aceste cărţi, pentru cei în vârstă de 20 de ani și mai mici, însă el a murit la vârsta de 40 de ani. Ați dori, oare, să urmați exemplul și dieta acestui om? El a murit la vârsta de 40 de ani, din cauza cardiomiopatiei, boala apăruta din cauza deficitului de Seleniu. Unii fermieri vin pur și simplu la magazinul unde se vinde hrana pentru animale și cumpăra Seleniu injectabil sau pastile pentru animale, că să preîntâmpine această boală.
Doctorul Stuart Burker, omul care a scris 5 cărți despre produsele alimentare, a murit la vârsta de 40 de ani, din cauza deficitului de Seleniu din hrană. Credeți-mă, puteţi să preîntâmpinați cardiomiopatia doar cu 10 cenți/zi și dacă nu știți acest lucru, sunteți pur și simplu niște prostuți. Ce fel de oameni sunteți voi, dacă nu doriți să primiți seleniu de 10 cenți/zi, ca să vă salvați propria viață?
Mulți dintre voi poate o cunosc pe această doamnă, care se numește Iheil Clark, în vârstă de 47 de ani, ea fiind cardiologul general al ținutului Saint Louise. Ia ghiciți, din ce cauză a murit? A murit de la un atac cardiomiopatic. Cu siguranță ați văzut nu o dată cum vacile care dau lapte, pierd intens o cantitate mare de calciu, ling pietrele, oasele, se străduiesc să rumege lucruri străine, acoperișul grajdurilor. Aceasta se numește Panica.
Un fermier bun e obligat să asigure rația animalelor cu minerale, în caz contrar, ele pot să mănânce întregul grajd. La oameni, acest fenomen se întâlnește des. Femeile gravide se diferenţiază, cum știm cu toții, prin aceea că tot timpul doresc ceva. Înghiontindu-și soții, ele spun: Trezește-te, vreau înghețată cu castravete murat. Acest fapt se întâmplă deoarece pruncul ia din organismul mamei, mineralele de care el are nevoie.
Un mic sfat:
Uitați-vă la mâinile dvs. și dacă o să vedeți pe ele pete de culoare maro, aceasta denota deficitul timpuriu de seleniu. În cazul dereglării, începeți să primiți seleniu coloidal, timp de 6 luni. Totul va dispărea. În acest timp de 6 luni, o să scăpați definitiv de aceasta afecțiune. Dacă petele vor dispărea de pe exteriorul pielii, înseamnă că vor dispărea și de pe organele interioare, creier, inima, ficat și rinichi.
Sursa: http://yupi.md/doctorii-morti-nu-mint-lucruri-pe-care-nu-le-vei-afla-de-la-nici-un-doctor-din-lumea-asta/