miercuri, 12 iunie 2013

''... hrana noastră cea de toate zilele''



Consider că orice persoană cu un minim de inteligentă şi care doreşte să conştientizeze ce se întâmplă în jur s-a întrebat cel puţin odată de ce este nevoie să consumăm hrană artificială, toxica şi nesănătoasă în timp ce recoltele de cereale, legume, fructe, sunt destul de bogate şi pot acoperii cererea populaţiei. În ultimul timp, producătorii trebuie să introducă în alimente aditivi şi substanţe cancerigene sub pretextul pueril al conservării hranei.
Ne-am obişnuit deja cu replici gen creşterea masivă a populaţiei – noile cerinţe ale pieţei – necesitatea diversificaţii produselor, dar aceste “scuze puerile” pot fi demontate uşor dacă privim atent în jurul nostru. Studiile arată ca jumătate din hrana lumii este aruncată la gunoi nu neapărat din cauza termenelor de valabilitate cât a aspectului lor care nu le face eligibile pentru un loc pe rafturi. Institutul de Inginerie Mecanică din Marea Britanie ne informează că jumătate din mâncarea lumii, adică peste două miliarde de tone de alimente, ajunge să fie aruncată la gunoi. Aceiaşi specialiştii susţin că anual, în lume, sunt produse patru miliarde de tone de alimente şi până la 50 la sută din această cantitate ajunge să fie catalogată drept “deşeu alimentar”.
Sistemul impus de către anumiţi industriaşi avizi după putere şi după bani a reuşit să convingă populaţia acceptarea şi uneori promovarea anumitor mâncăruri gen fast food şi junk food care, deşi “sunt la modă” şi “gustoase”, provoacă anual milioane de boli în întreaga lume. Copiii şi adolescenţii care consumă hrana de tip fast-food au un risc crescut de a suferi de astm sever, de rinita alergică şi de eczema atopică, potrivit unui studiu internaţional asupra alergiilor la copii. Slăbiciunea umană pentru simţul gustului, lipsa de control şi de voinţă în alegerea corectă a alimentaţiei, indolenţa şi mai ales ignoranţa au contribuit din plin la dezastrul actual în domeniul sănătăţii corporale, psihice şi mentale a fiinţei umane.
Informaţiile sunt peste tot în jurul nostru. Rămân uimit cum astfel de ştiri sunt prezentate chiar de media corporatista iar oamenii nu ia în considerare informaţia. Un nou exemplu că manipularea este mai accentuată decât campaniile de informare şi educare sau reeducare, unde e cazul. Concernuri precum McDonalds, KFC sau marii retaileri ce pun la dispoziţie şi comercializează o serie întreaga de produse la care primează doar formă sau ambalajul şi mai puţin sau deloc conţinutul, au provocat o decădere accentuată în planul sănătăţii.
Şi pentru că elitele sunt întotdeauna primele informate asupra efectelor pe termen scurt său lung al acestor “deşeuri alimentare” legile create de către acestea au fost făcute în aşa fel încât marea majoritate a oamenilor să nu poată riposta, iar dacă o fac efectele sunt de mică durată şi fără a avea impact asupra celorlalţi. Producătorii au fost forţaţi să să aplice reguli lipsite de sens alterând alimentele şi chimizându-le fără a riposta prea mult. Odată ce profitul a fost pe măsură aşteptărilor, nici aceştia, în mare parte, n-au mai dat interes sănătăţii celor din jur. S-a ajuns ca în ţările “dezvoltate industrial”, omul dintr-o fiinţă armonioasa şi echilibrată din punct de vedere fizic şi psihic să reprezinte doar o maşinărie în mâna elitelor. Consumul de alimente toxice oboseşte organismul mult mai repede distrugându-i astfel resursele ce le are la dispoziţie.
S-a ajuns la incredibila situaţie de a nu mai putea să găseşti pe piaţa largă, la prima mână, un aliment sănătos, pur şi natural. Laptele, de pildă, reprezintă o adevărată aventură în tehnica chimizării şi manipulării unei substanţe iniţiale, astfel încât ea să nu mai păstreze aproape nimic din resursele ei naturale. Te întrebi atunci în mod firesc: de ce toate acestea? De ce această nebunie a contrafacerii şi a sinteticului? Primeşti răspunsul ca aceste legi şi reguli de fabricaţie sunt menite să asigure lipsa bolilor şi să ofere nutrienţii necesari fiinţei umane, dar adevărul este – şi multe studii au demonstrat acest fapt – că exact aceste alimente ce conţin o serie întreagă de conservanţi, coloranţi şi alte produse chimice toxice sunt cancerigene ori provoacă boli şi multe alte probleme organismului uman. Tenul nesănătos, problemele de circulaţie, îmbătrânirea prematură, durerile de tot felul, oboseala, supraponderabilitatea etc. Reprezintă într-o bună măsură rezultatul alimentaţiei ce conţine astfel de produse nocive.
Aproape toată lumea ştie că pasteurizarea laptelui înseamnă a-l face, de fapt, mai puţin digerabil; pasteurizarea amplifica în schimb problemele legate de constipaţie, de congestie a sinusurilor şi de probleme digestive. Toate acestea se datorează în special faptului că la căldură, enzimele lactazei – care sunt prezente în laptele crud – sunt distruse şi nu mai pot ajuta la digestia lactozei. Strigător la cer, dar guvernul ne spune că pasteurizarea laptelui (şi prin urmare interzicerea comercializării lui în formă crudă) este pentru protejarea sănătăţii oamenilor! Iată însă că guvernul nu considera la fel de nocive ţigările pe care le poţi cumpăra de la orice colţ de stradă şi nici alcoolul ce abundă peste tot.
În realitate, toată această „mişcare” este ceva specific pentru a asigura monopolul comercializării laptelui de către marea industrie a lactatelor. Mai nou se introduce aspartam în lapte, în iaurt şi în produsele derivate, chiar dacă există împotrivirea formală a organismului de control pentru a nu trece aspartamul pe etichete. Au găsit o metodă simplă: prin modificarea „definiţiei laptelui”, astfel încât acesta să fie făcut să „includă” şi aspartamul. Astfel, aspartamul nu mai trebuie trecut pe etichete, iar producătorii îl pot folosi fără grijă în comercializarea laptelui. Sigur, toate acestea se petrec şi cu largul concurs al tembelismului şi ignorantei extraordinare a marii mase de oameni, dar chiar şi aşa este uluitor ce se petrece.
Ce înseamnă OMG? – Organism modificat genetic sau transgenic este termenul cel mai folosit pentru a defini o plantă de cultură sau un animal aparent normal căruia, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetică, i s-au transferat gene de la alte specii (plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane), pentru a-i conferi anumite proprietăți noi.
Ce înseamnă organic? – “Alimentele organice sunt produse fără a folosi pesticide convenţionale; fertilizatori realizaţi din ingrediente sintetice, fără folosirea bioingineriei sau radiaţiei cu ioni.”
Ce sunt Produsele bio? – Produsele bio-organice sunt compuse strict din plante și din ingrediente organice, care nu au fost modificate genetic și cărora nu li s-au adăugat alte produse chimice. Aceste produse, fie că sunt alimente bio, produse cosmetice bio, de îngrijire bio, de curățenie bio sau suplimente nutritive, reprezintă cea mai nouă tendință în ceea ce privește modul de a trăi sănătos.
Produsele certificate ecologic, bio/ecologic sau organic sunt termeni sinonimi. Folosirea lor depinde de termenul impus într-o anumită zonă geografică – de exemplu în spațiul anglo-saxon se folosește termenul de organic (inclusiv în S.U.A. și Canada), în spațiul german se folosește oficial termenul ökologisch („ecologic”), în timp ce în acelaşi spațiu termenul bio se folosește în context de marketing pentru a desemna un produs ecologic certificat, iar în spațiul italian termenul folosit este cel de bio. Aceste produse pot fi caracterizate și sunt individualizate prin intermediul unor norme de producție și procesare codificate legislativ la nivel național sau, în cazul Uniunii Europene și S.U.A., la nivel comunitar.
Guvernul iese în fata mereu cu aceeaşi „poezie” tâmpită: facem aceasta pentru a asigura sănătatea cetăţenilor noştri şi pentru că viaţa lor să fie în siguranţă. Este însă cât se poate de clar că guvernul nu va putea sau dori niciodată să elimine riscul din viaţa oamenilor. În astfel de condiţii, ce credit mai putem noi acorda guvernului, care nu doar că ne minte, dar demonstrează că ne constrânge şi ne privează de drepturi elementare cetăţeneşti?
Singura şansă împotriva acestor norme, ce nu numai că îngrădesc libertăţile de alegere dar sunt îndreptate împotriva cetăţeanului de rând, este să ne informăm singuri din cărţi de specialitate, în general apărute înainte de 1990 sau chiar mai devreme. O altă formă de informare rămân canalele alternative ce nu sunt afiliate marilor concerne internaţionale sau naţionale. Rămâne totuşi o problemă... În cursa pentru profit, anumite publicaţii şi site-uri de genul acesta publică uneori nişte absurdităţi menite doar să vândă. Cheia este să facem diferenţa între o informaţie împărtăşită cu noi şi o informaţie vândută nouă.

Niciun comentariu: