luni, 2 noiembrie 2015

Super camionul lui Ceauşescu





Super camioanele româneşti produse la sfârşitul anilor '80 aveau înglobata o tehnologie folosită acum de maşinile hibride Toyota
Ceauşescu a vrut ca inginerii români să-i facă un "camion-gigant" care să poată duce în bena o încărcătură de 120 tone la un singur transport. După zece ani de proiectare, în '88 era omologat monstrul "DAC 120 DE" cu diametrul roţilor de 3,2 metri, lat cât şoseaua, ce cântarea 90 tone cu bena goală şi a cărui înălţime de 5,4 metri ajungea până la demarcaţia dintre etajele unu şi doi ale unui bloc.
Propulsia electrică dezvoltată la Electro putere Craiova utiliză o tehnologie similară cu cea întâlnita azi la maşinile Toyota Prius, având amplasate în roţile de pe puntea spate două motoare electrice ce dezvoltau 520 de cai putere fiecare, care îi permiteau camionului "DAC 120 DE" să ruleze cu 70 km/oră gol şi cu 55 km/oră încărcat. Prin circuitele electrice ale super camionului curgeau curenţi de 1.200 volţi debitaţi de un generator diesel-electric alimentat de la două rezervoare de 1.600 litri fiecare. Cu tancurile de motorină pline, camionul putea rula 24 de ore din 24 timp de o săptămână. Servodirecţia, servofrâna hidraulică, aerul condiţionat şi scaunul cu amortizor care echipau super camionul erau importate din Occident.
Numai pneurile marca Michelin costau 10.000 dolari bucată, îşi aminteşte inginerul Adrian Novac, unul din proiectanţii "monstrului". "Erau pneuri speciale, fără camera, care trebuiau să ţină cel puţin unul-doi ani de rulaj pe drumuri de carieră. Un astfel de cauciuc n-avea voie să se spargă decât dacă vreun buldo excavator intra accidental cu cupa în el". Umflatul unei singure roţi de 3,2 metri în diametru dura o jumătate de oră cu o instalaţie de debit mare, presiunea aerului din interiorul pneului era de aproape 10 atmosfere.
Sistemul de frânare al "camionului-mamut" seamănă cu cel folosit în zilele noastre de japonezi: " Erau prevăzute cu două pedale de frâna: una de securitate pentru blocarea completă a roţilor şi o frâna dinamica bazată nu pe frecare, ci pe disiparea sub formă de căldură a energiei cinetice. Pe pante lungi, motoarele electrice din roti deveneau generatoare de curent, însa spre deosebire de Toyota Prius, energia produsă nu se stoca în baterii, ci se disipa prin nişte rezistente electrice de frânare puse lateral pe platforma camionului, ca să se răcească de la aer". Privit de aproape, camionul părea "un elefant stând lângă un copil?". Erai mic, iar el era ca un monstru mare lângă tine.
Ca să poţi ajunge la cabină, amplasată la înălţimea de 2,5 metri, aveai o scară cu balustrada şi urcai treptele ca şi cum ai fi urcat la etajul întâi. Sus era o platformă ca un balcon de apartament pe care stăteam cu aparatura noi, inginerii, când făceam probe privind tensiunile din şasiu, viteza de deplasare, frânările, viteza de basculare. Acolo era răcoare, că eram bine protejaţi de soare sub cozorocul benei". Scara de acces la cabina a stârnit un val de veselie la vremea ei: "La uzina la Roman, când a fost Ceauşescu prin '84 şi a urcat să viziteze cabina unui camion de 120 de tone, a făcut o scenă din asta ca toţi am râs. La coborâre, el nu s-a dat jos cu spatele pe scara aceea, cum se procedează pe utilaje, ci s-a dat cu fata, ca la el în vilă, şi era să cadă-n fund".
"Ca să ajungi în bena cu un volum de 35 metri cubi, urcai o scară de cel puţin 6 metri. Era atât de mare încât câteodată, când ploua şi se strângea apa în bena, ziceai că-i bazin de înot". Pe şosea, basculantă gigant nu a circulat decât o singură dată, inginerii cerând aprobare specială de la autorităţile Braşovului ca să măsoare viteza maximă cu care camionul poate rula pe drum plan: "Am mişcat-o prin oraş în '82. Era dimineaţă într-o zi de lucru, pe o şosea betonata uzinala între Rulmentul şi Tractorul, un fel de şosea de centură. Strada am golit-o de maşini şi singurele care mai aveau dreptul să circule şi cu care ne intersectam erau troleibuzele ce duceau muncitorii care urmau să intre în tură. Când ne vedeau camionul, oamenii îşi făceau cruce şi coborau din trolee, ţinându-se după noi cu alai".


Mic spionaj industrial

Pentru că proiectul "DAC 120 DE" să nu se transforme într-un alt eşec al industriei de maşini în care defecţiunile tehnice să apară la orice pas, românii au studiat reviste de specialitate de tipul "Truck and Diesel", dar tot practica le-a elucidat nebuloasele, într-un final: "Când s-a făcut Canalul, s-a cumpărat o basculanta americană marca Lectra Hăul, ce putea căra 100 tone la un transport. Maşina a fost dusă la Basarabi unde trebuia străpuns un deal de cretă şi basculanta trebuia să care dealul de cretă.
De fapt, motivul principal pentru care statul român a cumpărat camionul american n-a fost să transporte pământ, pentru că în final maşina a ajuns la Roman Braşov unde a fost demontata şi analizată. Câteva idei bune au fost în maşina respectivă şi ne-am folosit de ele". De pildă, amortizoarele folosite sunt de acelaşi tip cu cele care echipau basculanta americană: "Suspensiile obişnuite ar fi cedat sub greutatea celor 120 tone cât cântăreşte camionul plin, ei le-au făcut din nişte pastile de cauciuc vulcanizat puse straturi şi introduse într-un cilindru, amortizarea şocului făcându-se prin frecarea pastilelor de cauciuc între ele. Am avut nevoie de şase ani, din '82 până în '88, ca să ajungem la o reţetă de pastila de cauciuc fiabila pentru un asemenea tip de amortizor".
În prezent, fiindcă suporta greutăţi foarte mari, amortizoarele de cauciuc de tipul celor folosite acum 20 de ani de inginerii braşoveni la basculanta DAC 120 DE se montează sub terasamentul podurilor suspendate din beton. Inclusiv culoarea basculantelor "galbene cu nişte dungi albastre" a fost inspirată de la competitori: "Probabil că o inspiraţie de la maşinile americane, care folosesc culori ce le fac mai vizibile în condiţii de şantier: orange, galben muştar".


Exportate la preţ de dumping

Opt dintre camioanele uriaşe au ajuns la exploataţia minieră de cupru de la Roşia Poieni, trei la cariera de calcar din Mahmudia, iar pentru o vreme s-a lucrat cu ele şi la Canal, s-a transportat banatita din Moldova Noua şi sulful din Călimani. La Marşa (Sibiu) s-au fabricat cinci "camioane-gigant" care au luat calea unei exploatări deschise de minereu feros din vestul Australiei: "Una a fost cam 300.000 dolari, preţ de dumping, dacă ne gândim ca basculantele americane de capacitatea asta se vindeau acolo de trei ori mai scump".
Un an i-a luat echipei de şapte muncitori români să asambleze camioanele la mina "Mc Caimy Monster Pilbara" pierdută în deşertul australian, undeva pe Tropicul Capricornului: "Maşinile s-au dus bucăţi şi au fost remontate la faţa locului, în condiţii de atelier de mână, nu de uzină. Re asamblarea celor cinci camioane a durat un an, între '88 şi '89". Până în 1992, o echipă formată din trei români a asigurat în permanenţă mentenanţa "DAC-urilor 120 DE" explica Adrian Novac: "Marşa Sibiu oferise garanţie pentru 1.200 de ore de exploatare, aşa că aveam în containere sigilate subansamble pentru încă un rând de camioane, aduse special că piese de schimb".
În caz de defecţiune, dacă un agregat trebuia înlocuit, muncitorilor le lua o săptămână numai demontatul montatul subansamblelor ca să poată avea acces complet la motor, încât, din cele cinci super camioane romaneşti, efectiv lucrau doar trei, prin rotaţie, iar două erau permanent în revizie, ca în cazul în care vreuna se defecta, să poată fi înlocuita imediat. Asta fiindcă, atunci când muţi munţii din loc, nu-i vreme de stat: "La mina Mc Caimy Monster Pilbara, în 24 de ore, cele trei basculante umpleau două garnituri de tren de câte 200 de vagoane, fiecare vagon având 100 tone".


Dispariţia "dinozaurilor"

"Rămăşiţele pământeşti ale ultimelor «DAC-uri 120 DE» ar mai fi şanse să poată fi zărite la mina de cupru Roşia Poieni. Eu presupun că cel puţin trei ar trebui să mai fie acolo, dacă cumva n-au fost date la topit. Ultima oară când am fost chemat acolo în 2003 pentru o revizie, una lucra şi două erau în depou la reparat. Ultimul camion mamut a ieşit din fabrica în 1990. Fiindcă primele cinci basculante i-au surprins plăcut pe australieni, care ziceau că piesele sunt General Electric, în acel an scosesem o variantă îmbunătăţită, preparata pentru condiţiile de clima de la ei. Iar în '92 am avut intenţia să repornim producţia cu o variantă, pe care vroiam s-o trimitem în Rusia, la Krivoi Rog. Maşina ca idee era deja creionată, însa fabricarea ei însemna prea mult pentru puterile României acelor ani".
"Aveam o teamă de fiecare dată când o conduceam. La cât era de mare, era totuşi foarte maleabilă. Fiind electrică, puteai să o dai uşor înainte şi înapoi şi, ca să iei curbă, nu depuneai deloc efort, ca direcţia era servo asistată". - Adrian Novac, unul din cei 30 de ingineri proiectanţi ai autocamionului "DAC 120 DE"

https://ro.wikipedia.org/wiki/DAC_120_DE
http://www.trucksplanet.com/catalog/model.php?id=1456

miercuri, 28 ianuarie 2015

Fine ART


video


http://observer.com/2015/01/artist-collective-troika-flips-gravity-at-l-a-s-kohn-gallery/

duminică, 11 ianuarie 2015

Insecticidul anti-păduchi din îngheţată


Insecticidul anti-păduchi din îngheţată

Mulţumită unor oameni interesaţi de sănătatea celor din jur şi de pericolele din mâncare, putem afla mai multe despre aditivii alimentari care pot dăuna sănătăţii. Astfel unii aditivi despre care s-ar putea să nu ştii multe includ ucigaşul de păduchi din îngheţată şi bromatul de potasiu din pâine, care poate induce astm şi este interzis în Canada şi Marea Britanie. Veştile recente prezentate despre “noroiul roz” sau carnea dezosată mecanic utilizată la McDonald’s, Taco Bell şi Burger King subliniază nevoia de a cunoaşte ce este cu adevărat în hrana ta. Dacă nu ştii, nu mânca.

Din nefericire, în ciuda expunerii industriei alimentare de către Food Inc. acum patru ani, furnizorii de produse alimentare tot mai pun profitul înaintea sănătăţii oamenilor.
Ucigaşul de păduchi din îngheţata ta de vanilie

Dacă îţi place îngheţata de vanilie, s-ar putea să fi observat că marea ei  parte nu conţine nici un pic de păstăi de vanilie. Motivul este că vanilia este prea scumpă. Producătorii de alimente adăugă o aromă sintetică numită piperonal, care este şi un ingredient în soluţiile pentru omorârea păduchilor.

Doar ca să fie clar pentru tine, Baza de Date a Bibliotecii Naţionale de Medicină a SUA/ Naţional Library of Medicine HSDB Database listează piperonalul – despre care nu vei şti că se găseşte în îngheţata ta, întrucât nu este afişat pe etichetă – că “moderat de toxic” şi “iritant al pielii umane”.

Evitarea îngheţatei nu înseamnă că nu eşti expus la această toxină, care mai este utilizată în lumânări şi cosmetice. Chiar dacă nu o ingerezi, poţi să inhalezi fără să ştii acest ingredient din soluţiile de omorât păduchii şi care seamănă puţin la aromă cu vanilina.

Carnea ta de pui s-ar putea să fie plină de clor

Investigaţia aprofundată de la emisiunea “Doctorii” a inclus şi identificarea motivului pentru care puii sunt cufundaţi în clor, absorbind niveluri care sunt de 50 de ori mai mari decât cei din apă de piscină. Ai putea fi surprins să afli că motivul pentru care este făcut acest lucru nici măcar nu are legătură cu scopul propus.

Dar în cazul în care te minunezi de ce nu poţi simţi gustul de clor din carnea de pui, este pentru că după ce puii sunt dezinfectaţi, sunt injectaţi cu apă sărată pentru a masca gustul şi a-i face să pară mai dolofani. Rezultatul final este o greutate mai mare şi un preţ pe măsură, cu un adaos suplimentar de clor. Doctorii au făcut un test, pentru a afla că baia de clor nici măcar nu funcţionează pentru a îndepărta bacteriile din carne.

Ce se găseşte în produsele tale de panificaţie?

Bromatul de potasiu, sau doar bromatul, este adăugat unor aluaturi pentru pâine – şi s-ar putea găsi şi în făină – pentru a o face mai moale şi elastică.

Bromatul de potasiu, adăugat multor tipuri de pâine, este interzis în Marea Britanie şi Canada. Chimicală este considerată cancerigena de EPA(Agenţia pentru Protecţia Mediului SUA). În 1991, California a declarat bromatul cancerigen prin Propunerea 65 din legislaţia acestui stat.

Emisiunea “Doctorii” mai dezvăluie încă un ingredient de panificaţie, azodicarbonamidă, care poate agrava astmul şi poate induce alte simptome respiratorii la oameni.

Chimicală care este pusă în chiflele de hamburgeri şi în gogoşile donut mai este găsită şi în plasticul expandat. Deci de ce există în hrană? Nu există un răspuns bun la asta, dar multe lanţuri de restaurante fast-food o utilizează în pâini, inclusiv McDonalds, Kentucky Fried Chicken şi Burger King.

Ia în consideraţie fotografia ce însoţeşte acest articol, una veche de 12 ani a unui burger, utilizată de dr. Jim Sears în prelegerile lui despre nutriţie. Nu există nici un mucegai, datorită tuturor aditivilor – ceva care să îţi dea de gândit data viitoare când îţi vine pofta de “fastfood”.

Potrivit OMS, există “dovezi că azodicarbonamida poate induce astm, alte simptome respiratorii, şi sensibilizarea pielii la muncitorii expuşi la această substanţă. Efectele adverse asupra altor sisteme nu au fost studiate”.

Ce să cauţi să eviţi

Pentru a evita aditivii alimentari periculoşi, vă oferim următoarele ponturi:

    · Dacă puiul vizat de tine are mai mult de 50-75mg sodiu, nu este natural – a fost “umflat” şi ar trebui să eviţi cumpărarea.
    · Cumpăra alimente cu mai puţine ingrediente şi asigură-te că le poţi pronunţa.
    · Găteşte-ţi propria mâncare. Evită alimentele semipreparate; prepară-ţi singur mâncărurile ori de câte ori este posibil.
    · Stai departe de alimentele care au “arome artificiale” şi coloranţi alimentari – în special Roşu 40, Albastru 1 şi Galben 5 & 6.

Dacă înţelegi ce este cu adevărat în hrana ta te poate duce la o dietă mai sănătoşa şi îţi poate schimba obiceiurile alimentare. Gândeşte-te să îţi faci propria îngheţată, pentru a evita soluţia de omorât păduchii adăugată la unele îngheţate cu vanilie. Găteşte-ţi propria hrană proaspătă, verifică-ţi pâinea şi faină să nu conţină bromat de potasiu, în special dacă ai astm, şi evită ingredienţii artificiali pe care nici măcar nu îi poţi pronunţa.

Surse pentru acest articol:



http://viataverdeviu.ro/insecticidul-anti-paduchi-din-inghetata-afla-ce-este-in-mancarea-ta/


‘The Doctors’ – PR Release
“What’s really în your Food?”

NLM HSDB database
Piperonal: Human Health Effects

WHO
Azodicarbonamide
– îngheţată